XIV

Spre a îndura lumina,Privirile tale se strecurau printre geneTulburate, către lacomii, cutezătoriiSăi ochi ce nu se vor mai opri asupra-țiNicicând de-acum înainte, nicicând.Spre a-i îndura ciudatul, nebunesculOrgoliu pe care tu totuși îl adori,Spre paguba ta, cu o zadarnică implorareSoarta ți-ar învinovăți ochiiTăi, opaci de-acum înainte, secați;Dar nici o grație ei n-ar mai afla,Nici măcar pe … Citește mai mult