William Shakespeare – Versuri.pro

Sonetul LXXI. Nu Mă Mai Plânge Când Voi Muri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să nu mă plângi când voi muri odată,
Decât atât cât clopotul va bate
S-anunțe tuturor că am plecat
La viermi, din lumea plină de păcate:
Nu, de citești acest vers, mai bine nu-ți
Aduce-aminte că l-am scris, îmi ești
Atât de drag încât prefer să uiți
De mine, și să nu mă mai jelești.
O, dacă vezi acest poem cândva,
Eu oale și ulcele fiind doară,
Bietul meu nume nu-l mai repeta,
Cu viața mea iubirea ta să piară,
Ca înțeleapta lume să nu spună
Râzând, c-ai fost cu mine împreună.

Sonetul 86 [Sonnet LXXXVI]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să fie versul lui cu pânza-n vânt,
Ce vede-n tine-o pradă și o vrea,
Cel ce mi-a pus ideile-n mormânt
Și a făcut sicriu din mintea mea?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovați c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgește noaptea că-i isteț
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În fața lor rămas-am îndrăzneț.
Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleșit.

Sonetul XLII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Regretul nu-i că ea îți aparține,
Iar eu revărs prinosul de iubire,
Ci este-acela că și ea pe tine
A pus gingaș de-a pururi stăpânire.
Iubirii voastre nu-i găsesc acuze;
Deși o-ndrăgești știind cât mi-e de dragă
Și-amorul ei împărtășit abuz e,
Încuviințez și iert tot ce vă leagă.
Dacă te pierd, o alta te câștigă,
Pe ea de-o las, prietenul o găsește,
Voi împreună, însă mi-este frică
C-o să îmi smulgeți inima cu-n clește.
De tu îmi ești reflexia în undă
Și ea-n amor cu mine te confundă.