Jorge Luis Borges – Camden 1892
Iz de cafea, cerneală și tutun.Duminica și lungul ei plictis.O nouă zi și, iată, vechiul visAzi s-a-mplinit: colegul lui cel bunÎși vede visul tipărit în ziar.Bătrânu-i țintuit acum la pat.Sărăcăcios sălaș, însă curat.Se uită în oglinda veche iar.Nu se mai miră. Chipul ăsta știeCă-i el. Își trece mâna noduroasăPrin părul alb și barba cea stufoasă.Își … Citește mai mult