Federico Garcia Lorca – A Doua Lacună
În adâncul apeivorbele rămân.Peste-a ei pieptănăturăcerc de păsări și de flăcări.Iar în păpurișuri, martoricare știu ce le lipsește.Vis precis și fără țintăde lemn de ghitară.
Versuri corectate și adnotate
În adâncul apeivorbele rămân.Peste-a ei pieptănăturăcerc de păsări și de flăcări.Iar în păpurișuri, martoricare știu ce le lipsește.Vis precis și fără țintăde lemn de ghitară.
Bătrânii spun că apa treceȘi spun că pietrele rămân,Dar lucrul altfel se petrecePe vechiul nostru glob bătrân.Că piatra, orişicât de tare,Se macină şi trece stând,Iar peste trista-i măcinareDoar apele rămân curgând.