Daniel Vişan-Dimitriu – Vraja Razelor de Lună
Sub vraja razelor de Lună,O-nchipuire mi-a șoptitCă poate viața să-mi supunăȘi, de îndată, m-am oprit.A devenit acea făpturăCe mă-mpresoară, fremătând,Cu brațe calde și îmi jurăCă-i sunt în fiecare gând.Iar ea-mi plutește printre doruriPe aripi ce m-ating ușor,Când gândul mai încearcă zboruriPe cerul zeului Amor.Privirea-i, încă visătoare,Îmi e ca vraja de atunci,Iar glasu-i de privighetoareE singurul … Citește mai mult