vraja lunii – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Vraja Razelor de Lună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sub vraja razelor de Lună,
O-nchipuire mi-a șoptit
Că poate viața să-mi supună
Și, de îndată, m-am oprit.
A devenit acea făptură
Ce mă-mpresoară, fremătând,
Cu brațe calde și îmi jură
Că-i sunt în fiecare gând.
Iar ea-mi plutește printre doruri
Pe aripi ce m-ating ușor,
Când gândul mai încearcă zboruri
Pe cerul zeului Amor.
Privirea-i, încă visătoare,
Îmi e ca vraja de atunci,
Iar glasu-i de privighetoare
E singurul ce-mi dă porunci.

Anna Lesko - Dragoste În Vraja Lunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă gândesc numai la tine
Când se lasă seara.
Și te vreau tot lângă mine
Pentru toată vara.
Te aștept să mă răpești
Și să fugim în noapte
Să ne audă numai stelele
Când tu îmi spui în șoaptă.

Haide să zburăm, și să dăm
Norii la o parte amândoi.
Dragoste în vraja lunii
Să ne iubim de-acum până
La sfârșitul lumii.
Dragoste în vraja lunii.
Și timpul stă mereu pe loc
Când noi mereu ne sărutăm.
Dragoste în vraja lunii
Să ne iubim de-acum până
La sfârșitul lumii.
Să dansăm ca și nebunii
Și stelele iau foc mereu
Când noi ne sărutăm.

Eu ador cu tine-n gând
De fiecare dată
Dar nu-mi place când
Mă trezesc să nu fiu sărutată.
Nu mai am răbdare până
Să te văd diseară
De fiecare dată, e la fel ca-n prima oară.

Agatha Bacovia - Nedumerire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În seara asta luna, pe trepte reci de zare,
Mi-a coborât în casă,
Și peste ochii sărutați de tine,
Ea îmi așterne-o minunată plasă,
De diamant fluid și de rubine.
În seara asta luna nu mă lasă să mă gândesc
Nici un minut la tine,
Era la fel când ai venit întâia dată
Să-mi spui că mă iubești.
O, parcă-o văd: invidioasă și felină
A năvălit deodată prin ferești.
Tu ai privit nedumerit la dânsa
Și ai uitat să mai îmi spui
Că mă iubești! —
Lung ți-ai topit privirea-n vraja ei
Și-o lacrimă ți-a picurat pe mână!
Întru târziu, tu ai privit și-n ochii mei
Și ai șoptit încet, ca-n vis „stăpână” —
Dar nu știu cine-a fost atunci
Stăpâna ta:
Magia lunii, care te vrăjise,
Iubirea, care-n ochi îmi năvălise,
Sau mâna mică
Ce te dezmierda.
Eu nu știu cine-a fost atunci
Stăpâna ta
Și nici nu știu de ce acuma luna
E mai aprinsă ca întotdeauna,
De ce-și trimite fastul ei
Spre mine
Și nu mă lasă să gândesc la tine!