vraci – Versuri.pro

Ion Pillat - Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nod de năpârci, șerpi vajnici cât brațul și cât cotul,
Trunchi negru de balaur încolăcit și rupt,
Ciorchine de șopârle – pământul dedesupt
Surpându-se, în taină se dezvelesc cu totul.
Dar vraci vicleni cu barbă de iască și de mușchi,
În nopți cu luna nouă plesnindu-i cu nuiele,
I-au înlemnit deodată umflați așa în piele
De le-au rămas sub coajă întărâtații mușchi.
Frunzarele deasupra, îmbelșugând colină,
Își leagănă seninul cu vântul în văzduh –
Cum să cunoască iadul în care trup și duh
Se zbate dezgropată, sucită, rădăcina?
Stau și privesc la șerpii ce scormone-n pământ
Și la pământul care le fuge de sub pântec
Copaci, roze, vreme – neîndurat descântec
Și eu, cu tot frunzișul și rădăcina-n vânt.

Ion Pena - Panoramă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vraciule înfricoșat
surd, olog și gușat
arată-mi comorile tale
înalte, pătrate, ovale.
De câteva zeci de ani
vinzi minuni pe gologani
dragoste, noroace, blesteme,
care modeste, care cu steme.
Poate ai aur, poate ai rubine,
căpestre, ogoare, albine
sandale ca Petre Schlemil
ori alt obiect mai util.
Dă-mi-le pe toate mie
pentru o imensă filotimie,
pentru ca să cumpăr cojoace
la toți puii care ies din găoace.

Nahapet Kuceac - Vraciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt bolnav de moarte, floare de lămâi,
Nici un vraci nu poate focul să-mi aline!
Vino de-mi așază perna căpătâi
Și rămâi o clipă-două lângă mine.
Inima din pieptu-mi s-o desprinzi ușor:
De va fi prea plină – ia ce prisosește,
Dacă mai încape-n ea un strop de dor,
Dăruie-mi-l dragă, și mă mântuiesc!.

Tudor Arghezi - Vraciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am un bazar de zări și firmamente
De cioburi noi de lună și planeți.
Aștri defuncți atârnă de pereți,
Împerecheați cu zeci de instrumente.
Tablouri fără dată, cărți, portrete,
Pendule-n care cucul s-a oprit.
Spade cu vârful ars și ruginit,
Icoane, plajuri, chivote, stilete
Am chei pe toate ușile-ncuiate,
Cântare, cumpeni și măsuri
De prețuit cenușile necercetate.
Din sufletul imponderabilei naturi.
Am site fine de cernut polenul
Împrăștiat cu-albinele pe bolți:
Unelte cu-ascuțișuri și cu colți.
Pentru găsit volumul, numărul și genul.
Corăbii ancorate-n câte-o mare,
Orașe grămădite-n crepuscul,
Câmpii întinse și pământ destul.
Subt clopotele câtorva pahare,
Hlamide albe, mitre și coroane
Pot unge papi, uzurpatori și regi,
Neamuri pierdute și vecii întregi.
Stau condensate-n rânduri de flacoane.
Un semn, și tâmpla cerului se-apleacă.
Un semn, și uraganul s-a trezit.
Un semn, și neamuri noi s-au zămislit!
Dar semnul mâna mea nu vrea să-l facă!
În farmacia mea atotlecuitoare
Aleanuri am la chinuri le-abia simțite,
Misterioase și nemaitămăduite,
Pe când prin jur se naște lumea șubredă și moare.
Pe șesul negru cu lumini de ceară.
Pot frământa din tină și scuipat
Un nou Adam, gigantic și nerăzbunat.
Aștept, îngenunchiată, plebea să mi-l ceară.
Eu mă fălesc că nu vând ca atâția
Tezaurele mele. Nici nu știu
Dacă pe piață Dumnezeu cel viu
S-a ieftinit mai mult decât tărâțea.
Mormânt închis la zgomotul de-afară,
Contemplu-a cârtițelor bucurie
Lingându-și puii cu idolatrie.
Băloși, subt steaua mea polară.