vorbire – Versuri.pro

Cantece Tra La La feat Stefi - Primele Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt un băiețel mic și încep să vorbesc
Primele cuvinte am învățat să le rostesc
Să vorbesc pe limba mea și sunt haios
Iar voi vorbiți despre mine, sunt habarnist
Mama, tata, învăț să vorbesc
Apa, apa, eu stabilesc
Lala, baba, încep să spun acum
Încep să vorbesc, sunt la început de drum
Cu mama, tata, încep să vorbesc
Mami, tati, îi alint când cresc
Coco, Doco sunt prietenii mei
Eu sunt Didișor și îi iubesc pe ei

Rumi - Când Iubesc Pe Vreunul Dintre Discipolii Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când iubesc pe vreunul dintre discipolii mei,
Eu sunt urechea sa astfel încât el să audă prin mine;
sunt ochiul său astfel încât să vadă prin Mine;
sunt limba sa astfel încât să vorbească prin Mine.
”Iubirea a spus – Maestrul”

Emily Dickinson - Vorbirea E Un Simptom De Tandrețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vorbirea e un simptom de Tandrețe –
Și tăcerea e unul –
Cea mai perfectă comuniune
N-o aude nici unul –.
Ea este – și girul îi afli
În intimitatea adâncă –
Iată, zise Apostolul,
Nu se văd încă!

Konstantinos Kavafis - Cât De Mult Poți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Chiar dacă nu vă puteți modela viața așa cum doriți,
încercați cel puțin cât puteți
să nu o degradați
de prea mult contact cu lumea,
de prea multă activitate și de vorbire.
N-o degradați trăgând-o,
luând-o în jur și expunând-o atât de des
la zelul zilnic
al relațiilor și a partidelor sociale,
până când devine plictisitoare plictisitoare.

Konstantinos Kavafis - Cuvântul și Tăcerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„De aur e tăcerea și de argint Cuvântul.”
Care profan rostit-a astfel de blasfemie?
Ce asiat zănatic, orb și mut, sfidând la fel destinul orb și mut,
care nebun, străin de lume, dușman
virtuții, numit-a sufletul – himeră, cuvântul – de argint?
Singurul dar al nostru, atotcuprinzător,
tristeți și avânt, iubire, bucurie,
singurul fapt uman, în tot ce-avem sălbatic!
Tu, care îl numești de-argint, nu crezi
în viitorul dezlegând tăcerea, în tot ce-ar însemna cuvânt de taină.
Tu înțelepciunea n-o guști, mersul ‚nainte nu te încântă,
cu ignoranță – tăcerea de aur – te hrănești.
Ești bolnav – căci tăcerea neștiutoare-i boală,
iar sănătate-i Vorba caldă și-atrăgătoare.
Tăcerea-i umbră, noapte; Cuvântul – plină zi.
Cuvântul adevăr e, viață sau nemurire.
Să cuvântăm întruna, tăcerea nu ni se potrivește,
de vreme ce ni-e chipul după al Cuvântului chip.
Să cuvântăm întruna, căci gândul sfânt din noi e
vorbirea cea de abur a sufletului mut.

Nichita Stănescu - Voci de Mulți Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voci de mulți oameni la un loc
amestecate într-un singur sunet imens
urcă spinarea unui vierme de foc
sătul de buricul materiei dens.
Crește viermele magic, crește
cu două antene înfipte în timpanul meu
pe care-l roade și mijește
un soare de plumb al vorbirii și greu.
Nu-i sens, doamne, nu-i înțelegere
să-mi alerge pe zăpada auzului
și nici alergare, și nici alegere
în placenta văzduhului.
Ei tac călcați de o sanda divină
și se-aude numai un scâncet de copil
dar viermele renaște pe colină,
ah, pe colina văzduhului umil.
Singur și mut cu limba smulsă
vreau un cuvânt, doar un cuvânt cu sens
în vremea vieții mele scursă
și de eres.
Mâna s-o pun peste vocala lui
cum pe spinarea iedului
și să-i desfac în piept și-n brațe
divinele încolăcite mațe.
Am să-l jupoi de înțeles
o, vis, o, basm, tandru eres.
Dar singurul cuvânt ce-l știu aieve
inapt să-i fie pielea albă
pe pântecul suavei Eve;
la tandru gând să-i fie salbă.
Dar răul meu de l-ar desface
oh, doamne-n dulce lumea ta
nicicând n-ar mai fi zămislind o pace
măcar atâta cât era.
Auzi, auzi și tu, auzi
cum crește viermele vorbirii
demult prea mulți vorbit și spus
sau adormit sub piramide?
Antena lui, auzul meu
și piatra ta cea mută, doamne, mută,
antena lui, auzul meu
te-mping pe ceruri și te mută.