vizite – Versuri.pro

Spike - Intro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da’ pe matale ce gând te aduce pe la noi?
Că știți.. nu prea primim vizite..
Numai eu și locatari.
Uitați.. aici ținem fantomele..
Mai trec ele prin pereți din când în când da’ le prindem..
Că știți dumneavoastră vorba aia..
„Râdem, glumim dar nu părăsim incinta” hehe.
Aici ținem un băiat..
Vine singur pe la noi..
Caută inspirație cică..
Îi zice Spike!

George Coșbuc - Vizite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă.
Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează harta
Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta,
Ce preț are făină, pe scurt fă vorbă multă.
A sta deoparte singur tăcând e o insultă.
Mergi dar și-ndrugă mofturi cu Mită ori cu Marta;
De pleacă vreo cocoană, dezvoltă-ți toată arta
De critic, clevetind-o că-i slută și incultă.
Zâmbește și aprobă, orice prostii să-ți toace
Stăpâna casei, vesel primește-i tot reproșul;
Dar când începe doamna distrată să se joace
Cu micul ei ceasornic, e semn că-ți dă păsosul.
Atunci bonjour încolo, bonjour madam încoace
Și zi: la revedere când va-nvia strămoșul!

Leonid Dimov - Intersecție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În casa noastră, deschisă tuturor,
Lui Vitruviu, Lui Rococo, lui Maldoror,
Cu mobile stil alături de spătare
De jilțuri rupte și picioare
De scaune de bucătărie,
Erau așteptați să vie
Și chiar veneau, caleașcă după caleașcă,
Familii prietene, avide de-o ceașcă
De vin alburiu, din acela necopt
Pe care-l serveam între șapte și opt.
Veniseră toți. Era zgomot mare –
Își povestea viața fiecare –
Iar noi ne furișam printre perechi,
Mângâindu-le pe obraji, trăgându-le de urechi,
Așa precum sunt gesturile de prietenie.
Numai că nu dădeam de cel care va să vie,
Cel care părea că este în fiecare,
Dar pierea la prima apăsare
A sufletului cu degetul arătător..
Încolo, casa era deschisă tuturor.

Ion Caraion - Vizite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe zidurile Ierihonului ierburile crescuseră înalte
ca extazul
niște lipsă de sânge umple lampadarele de infinit
Li-Tai-Pe coborâse sub apă să ia luna…
Byron înfrunzind la Misolonghi
o liră deshidratată Giordano Bruno pe rug
Dante și Ovidiu împart absurditatea tiranilor
c-o lingură în formă de templu
Hölderlin și Nerval își schimbă fantomele
vezi Ezra Pound, America se termină în Italia…
Între tâlhărie și dragoste stă un pahar cu balade
din care au băut Villon și Margot.
Și Milton umbla orb prin paradise
cu mâinile fiicelor lui să culeagă
nemurirea.
Sosesc triburi de tenebre și lacrimi