viteji – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Unde S-au Dus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Soarele nu-l poți opri:
Ba răsare, ba apune,
Iar în curte, ieri, azi, mâine,
Luna stă în rugăciune.

Timpul veșnic se întoarce,
Toate-n colb le învelește,
S-au împuținat vitejii,
Stirpea li se prăpădește.

Unde-s cei ce s-au sculat
Pe-asupriți să-i dezrobească,
Să se ducă-n miazăzi
Pe-aborigeni să-i stârpească?

Unde-s cei ce la război
În batalioane pleacă?
Unde-s cei ce s-au jertfit
Revoluția s-o facă?

– Nu te amărî. Ca mâine,
Tot așa vom fi și noi,
Căci vom crește-n amintire
Și-om ajunge mari eroi.

Darnic va părea zgârcitul,
Iar fricosul, curajos.
Moartea poate să prefacă
Pe cel slut în Făt-Frumos.

Unde este golănimea
Din cartierul rău famat,
Care, clocotind de ură,
Traiul și l-a blestemat?

Unde-s cei ce n-au putut
La mânie-a se struni,
Alde Iberra-n miazănoapte
Și Murana-n miazăzi?

Unde sunt acum temuții,
Mardeiașii patentați?
I-a ros ca rugina timpul;
În pământ sunt îngropați.

De căruță și de cal
Juan Murafia a uitat.
De Moreira nu se știe
Dacă-n Lobo e-ngropat.

– Nu te amărî. Ca mâine..

Firdousi - 69 (14) Fereidun. Izbirea Lui Kakui, Nepotul Lui Zohhak

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Astfel Manucehr şi Karen cuvântară înde-ei,
când un şuier lung de surle şi de trimbiţe zbucni
de sub corturile mîndre; aerul se preschimbă
la culoare în funinge şi pământu-n abanos
de-atât colb ce-l înălţase călăreţii galopând,
şi-atât sunet de ţimbale. Ai fi zis că fierul mort
are-n carnea lui viaţă, şi că orice buzdugan
şi-orice lance are-o limbă; şi de pretutindenea
strigătele lor de luptă se-nălţară, şi izbiri
crâncene (primite, date) şi văzduhul se-ndesi
de săgeţi într-aripate, ca aripa fremătând
şoimului semeţ din umăr! Şi viteji, câte cincizeci,
spada lor strângând în mînă, se răciseră încet
sângele pierzând din vine, sânge-n picături căzu
din întunecata pâclă Ai fi zis despre pământ
că ar vrea să se răscoale-n valuri, clocotit suind
dincolo de bolta-albastră şi de albia-i de-azur!..
Kakui, brav cap-de-oaste, scoase-un răcnet şi ţâşni
ca un div în bătălie; dintre rânduri Manucehr
se porni stringindu-şi spada indiană. Amândoi
scoaseră deodat un urlet care munţii-i spulberă
şi-oştile se clătinară! Ai fi zis de amândoi
că erau ca elefanţii cei sălbatici şi-ndârjiţi;
braţe-şi desfăceau a luptă, mijlocul lor bine-ncins
Kakui zvârli o spangă-n cingătoarea şahului,
şi cea chivără de-oţele de la Rum zvâcni pe cap;
spanga sfâşiase ochiul zalelor pe cingători,
fierul dezgolise pielea. Şahul spada-şi fulgeră-n
gâtu-arabului spărgându-i platoşa cea grea pe trup;
astfel se-nfruntară bravii până Soarele-n amiaz
ce străluminează lumea, drept în creştet le luci;
unul pe-altul se-nşfăcară ca doi tigri învrăjbiți,
şi sub tălpi germând ţărâna-n sânge mi se plămădi.
Pe măsură ce în zare Soarele se scoborî
şi se scufundă pe trepte, Manucehr simţi crescând
dinlăuntru-i, rece, groaza — strânse calu-ntre genunchi,
mâna-ntinse înşfăcându-l cu dispreţ pe Kakui
de sub cingători, săltându-i trupul ca de elefant,
îl trânti-n ţărina caldă, şi-i străpunse largul piept
cu albastrul spadei sale. Astfel fu acest arab
risipit in vânt de setea-i înfocată de-a lupta.
Mumă-sa îl zămislise pentru o ursită rea.
Cronica Şahilor

Firdousi - XV9 Goștasb Isprava Lui Rostam și-a Lui Șeghad Preadoslovie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E sfârșită și povestea lui Esfandiar; a fost
scoasă din ce povestiră oameni vrednici de crezut.
Vreau să zugrăvesc în stihuri și sfârșitul lui Rostam
după-un hronic care spune despre neamu-i de viteji.
Fost-a un bătrân pe nume Azadeh Serv, ce ședea
în cetatea Merv, și-anume la Ahmed fiul lui Sahl;
el avea prețiosul hronic unde-n file se-odihneau
chipuri și icoane sfinte de-ale celor pahlivani.
Fost-a om cu-nțelepciune și cu darul de-a grăi,
și cu limba dedulcită la vechi datini din străbuni;
el făcea să-i urce spița pân’ la Sam și Nariman,
și știa atâtea lucruri despre lupte și Rostam.
Vreau să povestesc în stihuri despre el, din tot ce știu
să urzesc o țesătură. Dacă-atîta timp rămîn
în lăcașul ăsta care-i trecător, dacă mi-or fi
călăuze și simțirea și-nțelegerea, atunci
voi sfârși această carte din vechimi, cu povestiri
ce vor face să dureze amintirea-mi pre pământ.
Și picioarele și-auzul nu mă mai slujesc de mult,
anii grei și sărăcia risipiră vlaga mea;
astfel soarta rea, dușmanca, m-a înlănțuit, și-acum
gem împovărat de vârstă și necazuri; dar mă rog
zi și noapte, să pogoare binecuvîntări cerești
pe acest stăpân al lumii, de dreptate-mpărțitor,
și cu mine se mai roagă țara, în afară de
cei ce-s păcătoși și mîrșavi; șah de cind s-a-nscăunat
sub coroană keiandă, si-ale răzbunării porți
le-a închis și-a pus în lanțuri mâna răului, făcând
să le intre frica-n vine celor puși pe silnicii,
chiar adăpostiți de cinuri prea înalte; e în schimb
bun cu cei cu judecată ce măsura n-o întrec.
Lui îi voi nălța în lume-un monument de neuitat
cât vor fi în lume oameni: acest hronic, Șah-Name,.
Notă informativă :
Urmează elogiile adresate șahului Mahmud (predoslovia
fiind interesantă prin datele biografice ale autorului).
cartea șahilor și-a celor mari, vitejii cavaleri
ce-au trăit odinioară; cartea-adună între foi lupte,
praznice și sfaturi, vorbe-alese și isprăvi
din vechime, -nțelepciune și credință, și învăț
despre cumpătări, prevederi, carte ce-ar putea sluji
călăuză-n altă lume. Multe îi vor fi pe plac
șahului și multe astăzi îi vor fi și de folos;
mai presus, o mărturie a șăhiei lui va fi
și-astă cronică sluji-i-va, soață vrednică fiind
la povestea vieții sale. Trag nădejde că-mi va da
drept răsplată pungi de aur, căci vreau după moartea mea
să vă las o amintire despre marile comori
ale șahului ce-și poartă fruntea peste șahi, mai sus.
Acum vin iar la cuvântul lui Serv care strălucea-n
casa lui Sahl care-i fiul lui Mahan, în târgul Merv.
Notă informativă:
să vă las o amintire – Aluzie la intenția rapsodului de a construi
un dig de piatră pentru a stăvili inundaţide râului
din cetatea natală Tus.
Cronica Șahilor

Ion Pillat - Nomadul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gorgane, taine unde-şi dorm regii,
Un dor neogoit de pribegiri –
Sub iarba stepei vălurind umbriri,
Călare stau cu arcu-n mâini vitejii.
Adânci seminţe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simţiri;
Vin călăreţii vremii-n năpădiri –
Pe tot pământul tremură betegii.
Puhoiul plopilor cum umflă iazuri,
Pornesc şivoaie şi se sparg zăgazuri –
În mine bate valul lor săpând.
Opreşte-te! movila n-o deschide!
Să nu trezeşti iar sufletul flămând
De ceruri vii, sub glie şi obide.

Vasile Militaru - Eroilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spre voi, viteji al căror sânge a curs – hotarul apărându-l, –
Îngenunchiat, tot Neamul astăzi își nalță sufletul și gândul!..
Spre slava voastră, din altare, se-nalță fumul de tămâie,
Viteji a căror nume sfinte neșterse-n veci au să rămâie!..
Fiți binecuvântați în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, –
Viteji cari ați căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, –
Că voi ați biruit prin moarte, și s-a-mplinit al vostru vis..
Dar noi?.. Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?..
Nu plângeți oare-n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?!.
O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubuie din cer,
Că voi prea mari ați fost, prin jertfă, pe când urmașii sunt prea mici,
Lăsând ca România-Mare s-ajungă Rai la venetici!.
9 iunie 1937