Visul lui Stefan cel Mare

Visul lui Ștefan cel Mare.Seara răspândește umbrele-i ușoare.Și melancolia trece gânditoare.Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.Inima-i zdrobită ca a lui oștire;Țara-i întristată ca a lui gândire!.Pe un colț de piatră șade el în dor;Vântul suflă păru-i lung, fluturător.Pentru-ntâia oară inima lui plânge!Ochii lui revarsă picături de sânge.Acolo dă … Citește mai mult