Maurice Maeterlinck – Clopote de Sticlă
O, clopote de sticlă!Stranii plante pe totdeauna la adăpost!În timp ce afară vântul îmi răvășește simțurile!O întreagă vale a sufletului pe totdeauna încremenită!Și căldura împrejmuită spre amiază!Și imaginile întrevăzute până aproape de sticlă!.Nu ridicați niciodată nici unul!Au fost așezate multe pe vechi nopți cu lună,Cercetați prin frunzișurile lor:E poate un vagabond pe tron,Parcă-ai vedea corsari … Citește mai mult