Marcela Benea – Exil
Copaci ajustați,plante, dăruind faimă unor grădiniși așa de-al lor nume încărcate,atură modelată de mâinile omului,frumoasă ești, dar sufletul tăuîn alte ținuturi este părinte.Rădăcină împlântatăîn străină placentăși memorie întoarsă pe dos,stoluri de papagalinu te vor tulbura vreodatăcu larma lor inocentă,nici pantera nu se va furișaprin flacăra verde a crengilor –închisă în propria-ți însingurare vei sta,când pe … Citește mai mult