violoncel

Profundul violoncel al nopțiiazvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formeleîn fluviul de lumină cosmică.Dune luminoase, prelungi,le clătește val după val în vecia albastră.Tu! Tu! Tu!Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,beau fericirea sărată … Citește mai mult