Daniel Vişan-Dimitriu – Pumnalul
De nicăieri, pe-un cer senin,l-ai acuzat, venind cu nori,lovindu-i sufletul blajin,adeseori.S-a întrebat de ce o facişi-a stat cu sufletu-i la sfat,căci n-a-nţeles de ce-l ataci,nevinovat.I-a fost destul, i-a fost de-ajuns,şi-a hotărât tăcerea, scut:la tot ce-ai spus, nu a răspuns,nu te-a mai vrut.Mergea tăcut, îngândurat,simţind cum spatele-i ardea,ca un pumnal însângerat,privirea ta.Daniel Vişan-Dimitriu(Din vol.”Călător prin gânduri”)