vinul viei condamnate

Taină mereu nepătrunsă,Pas fericit înapoi,Nu va muri nici o frunză,Va fi scrisoare-ntre noi.Toamnă de prăpăd,Nici nu te mai văd,Prin războiul frunzei care cade,Te-aș învăluiÎn cules de viiȘi-n mirosul ultimelor roade.Ca un repetentReînvăț urgentDisperarea toamnei în derivăȘi te-aș atârnaDe privirea meaDar e toată lumea împotrivă.Nu mă mai auzi,Când, prin arbori uzi,Telegraful meu de frunze plânge,Către orizont,Mari … Citește mai mult