Daniel Vişan-Dimitriu – Vina Din Apus

De ce, oare, înserarea e menită să se așezePeste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blândȘi-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonândSub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spusȘi-i promite nemurirea zilei fără de apusDacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.Îl privește-nfiorată, înroșită … Citește mai mult