Versuri corectate și adnotate
Cel care s-a dus departe de satumblând printre nalbespre puținul străvechi și secatcu ghizdurile albe –nu s-a mai întors. Gâfâie optsprezece veride clamoare și patimă.Ziua care se numește ierile desparte cu-o palidă cratimă.El nu s-a-ntors. Amurgul are-un vierme încolăcit pe tors.
Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult
Foicică, bob de fragă,De-ai umbla prin lumea-ntreagăN-ai găsi țară mai dragă,Țară mândră ca a noastrăCu garoafe la fereastră.Cât privești cu ochii-n zareCrește viața ca o floareȘi se-nalță către soare,Viața nouă, luminoasă,Bucuria-n orice casă.Foicică din răzătoare,Cântă fabrici și ogoare,Cântă țara-n sărbătoareȘi-nflorește țară toatăViața nouă-mbelșugată.