Jorge Guillen – Dincolo II
Nu, nu visez. VigoareaCreației pe-ntinderiAici se-ncheie raiul:Penumbră de deprinderi.Și-această aspră ființăCare-mi impune normaDin nou – nedeslușireIvindu-se sub forma.De felurite perini,De alb întins pe zid,De braț ce ține-o mantă,De corn înțepenit.Ce-și amintește astreȘi gravitează bine –Această-nrobitoareFiință își menține.De-asemenea plinătatea-nNecunoscutul pal:Un dincolo, de taină,Și nespus de real.