Aleksandr Puskin – Viața Fără Rost
Viață, fără rost, zadarnic dar,Pentru ce mi-ai fost tu hărăzită?Ce destin necruțător și-amarMorții te-a supus să fii sortită?.Ce putere dușmănoasă, rea,M-a chemat din haos, și-a turnatPatimă în inima mea grea,Mintea cu-ndoieli a tulburat?.N-am un rost, o țintă cel puțin,Inima și mintea – o pustie,Și mă sfâșie, cu tristu-i chin,Monotona vieții gălăgie.