Ref: În țara eternă
Paradis, țara de vis
Chiar clipe trăite cu Domnul
Sunt momente de nedescris
Splendori nemaivăzute și cântări fără sfârșit
Ne vor uimi când vom sosi în veșnicii

Ca oricine crede să nu piară.
Ca oricine crede să nu moară
Ca oricine crede să primească viața-n dar
Prin jertfa lui Isus de pe Calvar! (Ioan 3:16)

Strofa 2
Pe-ndepărtate căi de-aş înnopta
Şi-o piatră căpătâi dac-aş avea,
Tot fericit aş fi, şi-n vis aş glăsui:
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu.

Strofa 3
De sunt împovărat cu slăbiciuni
Şi mult am de luptat în rugăciuni,
Mai mult mă oţelesc, în harul Lui ceresc;
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu.

Strofa 4
Când calea-mi voi sfârşi ici pe pământ,
Şi-n veşnicii voi fi cu Domnul Sfânt,
Voi fi preafericit cu-al meu Isus iubit;
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu.

Strofa 5
Aproape vreau să fiu de Domnul meu cel viu,
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu.

Refren:
/:Aici eu sunt, doar numai călător
În cerurile sfinte, voi fi moștenitor
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta, sus la dreapta Sa/:.

Strofa II.
Un fulg purtat de vânt
Sunt numai pe pământ
În cerurile sfinte
Voi fi pe veci un sfânt
Acolo-i țara mea
Acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta
Sus la dreapta Sa.

Refren:
/:Răsunet dau, al gruii mele când
În cerurile sfinte, voi fi pe veci un sfânt
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic voi cânta, pentru slava Sa/:

Aici eu sunt, doar numai călător
În cerurile sfinte, voi fi moștenitor
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta, sus la dreapta Sa

Răspuns (1)
Mă-ntrebi: „Cine-i drumețul mergând tot înainte?”
E cel care-și cunoaște deplin a lui sorginte.
Și drumeția-l duce pe vrednicul drumar,
de la ce-i posibil – la ce e necesar.
El e drumețul care, grăbindu-se pe drum,
s-a curățat pe sine ca flacăra de fum.
Întors din drumeția dintâi, a devenit,
pe-a doua împlinind-o, un om desăvârșit.

RĂSPUNS (2)
Vezi, tainei Unității ajunge să-i dea glas
doar cel care nu face pe drum niciun popas.
Suprema Existență cunoscătoru-o știe.
Supremei Existențe i-aduce mărturie.
El nu cunoaște-o altă existență-adevărată.
Decât oricare alta, Ea e cea mai curată.
Cum viața ta întreagă e doar o buruiană,
grăbește-te și smulge-o! Fii fără de prihană!.
Și curăță prea bine al inimii lăcaș,
să-și facă îndrăgitul din el al Său sălaș.
Când vei pleca din tine, -nlăuntru-ți va intra,
și-n tine, far’ de tine, splendoarea-și v-arăta.
Cât timp mai este omul de viață întinat,
cunoașterea n-ajunge l-al ei izvor curat.
Cât timp nu-nlături stăvili ce-nchid al tău făgaș,
lumina-l n-o să intre-n al inimii lăcaș.
Așa cum patru stăvili tu afli-n astă lume,
tot astfel sunt și patru purificări anume.
Întâia-i să te cureți de-orice dorinți trupești.
A doua de păcate, ispite diavolești.
A treia-i să te cureți de-orice urât nărav,
ce-l face pe-om s-ajungă un animal hulpav.
A patra-i să te cureți de tot ce-ai tăinuit.
Aicea drumeția a-ajuns la-al ei sfârșit.
Doar cel ce-n chipu-acesta s-a curățat deplin,
e vrednic să se roage apoi la Cel Divin.
Pân-ce de al tău sine nu te vei lepăda,
cum crezi c-adevărată v-ajunge ruga ta?.
Doar când a ta esență va fi făr-de-amalgam,
v-ajunge a ta rugă „al ochilor balsam”.
Și orice deosebire va fi dispărut
între cel ce cunoaște și Cel cunoscut.