viata pe mare – Versuri.pro

Marian Cozma - Marian Cozma - Viața Vaporeanului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vaporean cine ajunge
Mult ore suflet ar strânge
E prin lume călător
Casa lui e pe vapor.
Stă pe mări sau pe oceane
Și la piept lângă icoane
Ține în fotografii
Nevasta și ai săi copii.

#Refren
Nu da, Doamne, nimănui
Viața vaporeanului
Că el stă plecat departe
De cei dragi nu e aproape x2.

Nu este viață ușoară
Să stai departe de țară
Nu mai prin lume plecat
Și rar să calci pe uscat.
Te bucuri când vremea e bună
Dar de vine o furtună
Nu știi dacă ai noroc
Că e viața ta în joc.

#Refren
Nu da, Doamne, nimănui
Viața vaporeanului
Că el stă plecat departe
De cei dragi nu e aproape x2.

Vaporean cine iubește
Suferă și pătimește
Că are timp prea puțin
Ca să iubească din plin.
Când e dragostea mai dulce
Ia vaporul și se duce
Pleacă iară luni la rând
Și-l mai vede nu știu când.

#Refren
Nu da, Doamne, nimănui
Viața vaporeanului
Că el stă plecat departe
De cei dragi nu e aproape x2.

Jorge Luis Borges - Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Marea.
Înainte ca visul (sau teama) să țeasă
Mitologii și cosmogonii,
Înainte ca timpul să se transforme-n zile,
Marea, marea veșnică, exista deja, era.
Cine este marea? Cine este acea violentă
Și străveche ființă care roade pilonii
Pământului și este una singură și mai multe mări în același timp?
Cine-o privește o vede pentru prima dată
Mereu. Cu uimirea pe care-o trezesc
Lucrurile elementare, frumoasele
Seri, luna, focul aprins într-un cămin.
Cine este marea, cine sunt eu? Ziua care va urma
Agoniei mi-o va dezvălui.

El Mar.
Antes que el sueno (o el terror) tejiera
Mitologias y cosmogonias,
Antes que el tiempo se acunara en dias,
El mar, el siempre mar, ya estaba y era.
Quien es el mar? Quien es aquel violento
Y antigua ser que roe los pilares
De la tierra y es una y muchos mares?
Quien lo mira lo ve por vez primera,
Siempre. Con el asombro que las cosas
Elementales dejan, las hermosas
Tardes, la luna, el fuego de una hoguera
Quien es mar, quien soy? La sabre el dia
Ulterior que sucede a la agonia.

Ingeborg Bachmann - Desprindere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De pe țărm se înalță fum.
Coliba de pescari din ochi n-o pierde,
căci soarele va apune înainte
ca tu să fi străbătut zece mile.
Apa întunecată, cu mii de ochi,
pleoapa-i de spumă albă o deschide
să te țină în atentă, lungă privire
timp de treizeci de zile.
Chiar de nava tanghează din greu
și pășește nesigur,
tu pe punte calm să rămâi.
La mese ei mănâncă acum
peștele afumat;
apoi bărbații vor îngenunchea
să cârpească năvoadele,
iar noaptea se doarme,
un ceas, poate două,
și mâinile lor vor fi moi,
libere de sare și ulei,
moi ca pâinea visului,
din care frâng.
Întâiul val al nopții se lovește de țărm,
al doilea deja te prinde din urmă.
Și de-ți ascuți privirea,
vei mai vedea copacul,
ce își ridică semeț brațul
– pe unul vântul i l-a doborât deja
– și te gândești: cât timp încă,
cât timp încă
lemnul chircit va mai ține furtunilor piept?
Nici urmă de țărm nu se mai vede.
Gheara unei mâini în bancul de nisip puteai să o înfigi
sau cu o buclă de păr de stânci să te prinzi.
În scoici suflând, alunecă ale mării fantasme
pe spinările valurilor, le călăresc, iar zilele
cu lucioase săbii în bucăți le despică, o dâră roșie
rămâne în apă, acolo somnul te culcă
peste rămășița orelor tale, și simțurile îți dispar.
Ceva s-a întâmplat la odgoane,
ești chemat și te bucuri
că e nevoie de tine. Bucurie e
munca pe navele
care pleacă în depărtări,
legatul odgoanelor, scoaterea apei,
călăfătuirea pereților și paza încărcăturii.
Bucurie e să fii obosit și seara
să cazi frânt. Bucurie e dimineața,
cu prima lumină, să te trezești,
să stai în fața cerului de neclintit,
de apele de netrecut să nu-ți pese
și nava deasupra valurilor să o ridici,
înspre țărmul mereu însorit.

Walt Whitman - Kossabone Bătrânul Lup de Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Înrudit după mamă cu mine, de
foarte departe,
Era Kossabone, bătrânul Lup de Mare, și vă voi
povesti cum a murit:
(Toată viața fusese pe mare – avea pe-atunci
aproape nouăzeci de ani și trăia la
nepoata lui măritată, la Jenny –
Casa lor era sus, pe-o colină, cu vederea la golf, către
cap, peste istm, până-n zare);
Ani și ani deprinsese să stea după masă și serile
într-un fotoliu, la geam
(Ședea câteodată acolo cât era ziua de mare),
Și se uita la corăbii cum vin și cum pleacă, vorbind
cu el însuși –
Așa l-a prins ceasul din urmă:
O dată, un bric se lupta cu talazul de țărm, multă
vreme respins de curenții potrivnici,
din greu se lupta și zadarnic;
Hăt-târziu, la căderea nopții, prinzând briza cea
bună, de larg,
Pânzele toate și-ntinde, cârma o-ntoarce de-a dreptul
spre zare și mândru și-mplântă etrava-n
tenebre. Iar el, tot privindu-l, exclamă:
„E liber – da, iată-l la drum!”
– Acestea i-au fost ultimele vorbe – Când
Jenny a intrat la el, sta tot acolo, mort,
cu ochii-n zare:
Kossabone din Olanda, bătrânul Lup de Mare, înrudit
după mamă cu mine, de foarte departe.