Dimitrie Anghel - Elegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În cursul vieţii mele-atât de triste
Am scris atâtea cronice rimate,
Ce dorm acum pierdute prin reviste —
Şi tot nu-s încă o celebritate.
Am scris la „Convorbirile” Junimii
Cu Petre Carp şi Maiorescu Tit—
Dar m-au uitat aşa curând sublimii
Şi nici la jubileu nu m-au poftit.
Contemporan mi-era-n „Contemporanul”
V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză, –
El e ministru azi, iar eu, sărmanul,
Aştept zădarnic o metamorfoză.
Am scris apoi la „Viaţa” lui Vlăhuţă..
Dar „Viaţa” a murit, că n-avea zile
Şi am rămas şi-acolo de căruţă —
Nu-nvie „Viaţa”, e-n zadar, copile!.
Am publicat în „Pagini literare”
Cu-Artur Stavri, Gorun şi alţi eroi —
Dar unde-s azi?.. O vremuri funerare!
Stavri e deputat de Dorohoi!.
Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul”,
Cu alta la „Viaţa Românească” —
Dar orişice-mi rezervă viitorul,
Oricum aceste două să trăiască!.
La „Convorbirile” lui Mişu însă
De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhiva”,
Să ştiţi atunci că steaua mea e stinsă:
Puteţi, o critici, să-mi mâncaţi coliva!

Christian W Schenk - Expunere de Motive

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce nu mai particip la colocvii
(Parodie serioasă după Topârceanu).
Întâi, fiindcă-mi este lene..
Al doilea, nu prea sunt dorit
În cercurile prea viclene
Care în țară au sporit..
Al doilea, fiind invidiat
Nu-n față, ci doar pe la spate
Mă simt ca un concediat
Din marea voastră unitate!.
Al treilea, nu mai cred în critici
Și nici în munca ce-o depun,
A patrulea, prea mulți politici
Cărților mele se opun..
Al cincilea, scriu poezie
Și toți mă văd traducător,
Al șaselea, n-am fantezie
Să fiu cu ceilalți jucător,.
Și astfel îmi este rușine
Să tot cerșesc o prezentare
A unei cărți scrisă de mine
Să spun: „e bună și că-i ‚tare’”!.
Al șaptelea, îmi vine greu
Să mă prezint la Uniune
Cu tot ce-am scris la apogeu
Și să le cer o poțiune.
Ce s-o înghit cu apă multă
După a lor strictă dozare..
Al optulea, n-accept consultă
Celor ce vor centralizare!.
Al nouălea, prea scumpă-i viața
S-o irosesc la bătrânețe,
La București să merg în fața
Celor ce pun în roate bețe.
Și să-i întreb: „îmi dați și mie
Măcar o diplomă, un premiu
Sau cel puțin doar o hârtie
Că scriu și eu, nu că sunt geniu.. ”.
Al zecelea, nu pot admite
Ca mediocrii, excelând
Să dau și eu acele mite
Principiile-mi violând!.
Al unsprezecelea, e unul
Acolo sus pus tot de voi
Care desparte răul, bunul
Doar după ale lui nevoi..
Al doisprezecelea e ceasul
Când tragi bilanțul vieții tale
În care-ți redresezi compasul
Și vezi că ești doar un „matale”..

viata literara – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Elegie

Christian W Schenk - Expunere de Motive