viata furata – Versuri.pro

Nimeni Altu' feat Dj Em - O Viață Furată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Refren]
Oricum ai pistolul la tâmplă
Tu stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
La cât de mult o ard, ar trebui să le știu chimiile
Că la cât de mult o ard, mă salută și stafiile
Și știi că pot s-o țin așa trei săptămâni
Pentru că fumul ăsta, ăsta e bun pentru plămâni.
E obicei des, să vezi, s-a întâlnit mintea mea cu planta
Se potrivesc perfect ca bagabontul și doamna
O ardem toamna, o ardem vara
O ardem iarna și primăvara, o ardem seara.
O ardem noaptea pe fereastră
O ardem la tine acasă sau la terasă înainte și după masă
Ah, o ardem departe de casă
O ardem în alte țări pentru o viață mai frumoasă.
Și cântăm toți același lucru, vreau să mă bucur
Luați-vă banii înapoi, suntem sătui de trucuri
Simțim că tot ce ne înconjoară e o piesă clară
Simțim că tot ce vor pentru noi vine de afară.
Și a nu știu câta oară când simt nevoia s-o zic
Ăștia cred că ne-au răpit în total chiar prea mult timp.
[Refren]
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Anti-sistem la fel ca în clasa I, mă știi
Șapte ore, pachețel, muncă zi de zi
Șapte ani de muncă sunt chiar pierduți
Șapte ani petrecuți pe străzi sunt „Nopți prea lungi”.
Șapte ani de acasă sunt prea puțini
Mai mult de șapte ani de școală sunt inutili
Hai bre, dă-ne informația și du-te acasă
Nu ne mai zi nouă de d-astea că nu ne pasă.
Ridic o pasă colegilor de branșă
Că arta nu se ține în lesă, se ține în fașă
??? cu coarne de cerb???
Că treaba asta îți plimbă capul ca o caleașcă.
Așa că, ah, ia învârte-o pe asta
Am șapte cărți de aceeași valoare, știi Canasta
Și știi că n-aș sta în muzica asta
pe loc, sunt la foc automat ca și tasta.
Clic, clic, Enter, dă-te-n p***a mea
Că nici eu nu mă așteptam la așa ceva
Citește-mă de pe prompter, pe morții lor
Ăsta e un graffiti grav dat pe monitor.
[Refren]
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
Așa că de mâine nu te du la muncă
Ce mai poa’ să-ți facă? Oricum ai pistolul la tâmplă
Stai acasă și meditează la asta
Că dacă nu tragi tu, trag ei și-ți zboară țeasta.
Așa că hai pe ei, muthafucka
Nu mai sta că pleacă, nu mai spune: „Ce dacă?”
Așa că hai peste toți încă o dată
Că alor mei le datorează o viață furată.
O viață furată…

Arch Enemy - Viață Furată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Totul este atât de clar acum
Este scris pe fața ta
Într-o lume, într-o lume.
Pot mirosi podurile arse.
Rechini
Mereu încercuind
Niciodată nu pleacă
În această apă întunecată
Atât de greu să navighezi și atât de ușor să urăști.
Ma pictezi în negru
Ma demonizezi
Asa ma răsplătești?
Chiar cunoști pe cineva până de a-ți întoarce privirea?
Deplasează-mi încrederea, doar pentru a învăța
Onestitatea e doar un cuvânt.
Aceasta e o viață furată
Înainte de a pleca
Nu uita să arunci/întorci cuțitul.
Ce urmează
Mai multă trădare
Nu am suferit destul?
M-ai făcut să mă simt atât de vie
Acum tu doar mă ucizi, mă ucizi.
Ma pictezi în negru
Ma demonizezi
Asa ma răsplătești?
Chiar cunoști pe cineva până de a-ți întoarce privirea?
Deplasează-mi încrederea, doar pentru a învăța
Onestitatea e doar un cuvânt.
Aceasta e o viață furată
Înainte de a pleca
Nu uita să arunci/întorci cuțitul.
Aceasta e o viață furată.
Taie carnea putrezită, e timpul să ardă
Înlătură minciunile mizerabile
Arată urâtul adevăr.
Chiar cunoști pe cineva până de a-ți întoarce privirea?
Deplasează-mi încrederea, doar pentru a învăța
Onestitatea e doar un cuvânt

Veritasaga - Să Nu Crezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Veritasaga.. Veritasaga (șoaptă).
[Jivago]:
Ca orice basm, începe cu „a fost odată”,
Un băiat și-n gândurile lui mereu aceeași față
Desprinsă parcă din povești cu sirene,
Un suflet cald printre atâtea suflete mult prea viclene
Și chiar dacă nu purta semne de război, putea schimba în foc orice sloi
Și fiecare gest al ei era un mesaj ascuns
Unică pe Terra se purta de parcă avea răspuns
La orice întrebare, iar el o iubea nespus și ea
Și ea îl aducea cu un pas mai aproape de soare, în fiecare zi
Căci mergeau împreună pe aceeași cărare, care se lumina cu fiecare pas al lor
Și nici unul nu simțea nevoia să joace un alt rol decât cel pe care
L-au primit prin destin, căci crezi că poți trece peste orice,
Atunci când ce era gol în tine acum e plin
De o apă curată,
Și amândoi simțeau că-și primesc înapoi o viață furată (furată…
[Praetor]:
…furată)
O știi și tu, n-ai văzut-o? Pentru un moment și ți-a rămas în suflet
De-atunci o porți cu tine, oriunde, oricând, și simți că face parte din tine
Și părea uneori prea ciudat, simțea că soarta s-a jucat atât cu el
Iar acum îi oferă totul, de parcă ar fi câștigat potul
Cel mare, întrupat în mișcările ei ușoare ca vântul,
În pașii ei ce parcă n-ating pământul,
În glasul ei ce pare a fi cântul zilei,
În care gândul străzii își bagă simțământul
Și acum îi umple traiul, de parcă ar trăi pe pământ Raiul
Perturbat doar de absența ei, de absența acelei femei,
Pe care ai privit-o, îți dai seama că știe ce vrei
Te prinde teama de cei ce trăiesc printre zei
Și o pierzi uneori când o privești, te trec fiori, te-ntrebi
De greșești, auzi viori când nu reușești,
În ochii ei clar să citești, căci par a avea
Întregul univers închis în ea
La început ai vrut-o, acum ea oare, nu te mai vrea?
[Jivago]:
Și-atunci a vrut s-o strângă-n brațe, crezând că ea o să-l înalțe
Deasupra fricii lui, ca focul lor o să se stingă,
Dar n-a simțit nimic, de parcă, ceața luase forme și el voia să le atingă
Și deschizând ochii a văzut sculptat în beznă, de lumina
Ce trecea prin geam, trupul ei, de la cap la gleznă
Care s-a risipit apoi, ca un vânt subțire
Și crezând că-și pierde mințile și-a spus: „M-am îndrăgostit de-o amintire!”
[Praetor]:
Acum, totul o amintire era,
De fapt eroul nostru din amintiri trăia
Și o căuta neîncetat, debusolat, și luptând cu destinul,
Încercând să-i aline chinul, luptând să găsească un înțeles
Întrebându-se de ce a fost ales tocmai el
Căutând în chip și fel să o găsească
Căci fără ea, el a uitat să trăiască, și a căzut la pământ
Că n-a mai putut.
Și într-o zi, în ochii unui tânăr a văzut, sclipirea ei
S-a revăzut trăind între zei,
Dar a revenit între cei ca noi, s-a lovit privind într-o oglindă
De propria imagine: un om îmbătrânit trăind la o margine
A lumii de care nu se mai simțea legat și
Deodată dezlegat astfel blestemându-l pe cel
Ce i-a răpit viața a văzut în fața sa un alt bătrân
Ce l-a întrebat: „Și tu ai iubit-o pe ea?”
„DA. Știi că am fost blestemați să nu putem uita?”
„Știu. Mă întreb oare sunt viu sau trăiesc iadul
Doar că ai iubit una dintre ele.. acum închide-ți pleoapele grele…”