veverite – Versuri.pro

Daniel Iancu - Veverițoiul și Veverițuca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Veveriţoiul şi veveriţuca,
Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga.
Se-aruncă săgeată în frunzişul des
Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.
Şi când zici că pică şi se prăbuşesc,
Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
În a lor planare au dat peste-o nucă,
Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă,
În nucul cel mare, ce creşte la poartă.
O singură nucă şi nici alte poame,
Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame.
O veveriţucă şi-un veveriţoi,
Se uită la nucă şi plâng amândoi,
Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea
Ei nu au în gură s-o poată crăpa.
Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos,
Căci nu pot ajunge la miezul gustos.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă.
Dar în vremea asta din turma ce pleacă
Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,
Şi calcă pe nucă în mersu-i obez,
De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez.
Iar veveriţoiul şi veveriţuca,
Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca.
Şi-au doar o morală, ca o consolare:
Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare,
Găseşte o soluţie la tine-n copaci…
Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci!

Gabriela Melinescu - Urmează Veverițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Urmează veverițe,
urmează mâluri cu crocodili,
știu precis
și mirosul pământului care urmează.
Dar în vreme ce dorm
vine un copil bărbos cu un ciucure roșu
și zice și el: urmează ochiul plin,
apoi ochiul gol și singurătate…
Suntem în loc înalt tu și cu mine.
Nu e prilejul să-ți povestesc viața,
dar astăzi
trebuie să suporți și să crezi definitiv
că eu sunt copilul bolnav
care scrie
cuvinte, și va protesta până la sfârșit.

Tudor Arghezi - Moliftul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ți-aduci aminte, Bradule și frate?
Erai în mulți o maiestate.
Acopereai cu slavă și cerul și pământul.
Erai în culmea ta Prea Sfântul.
Se odihneau din zbor și lungă cale,
Șoimii-osteniți pe ramurile tale.
Erai și cuib de veverițe sure,
Crescute în pădure.
În umbra ta, de-ți mai aduce aminte,
Citeam și căutam cuvinte.
În frumusețea ta de chiparos,
Ieșea cuvântul mai frumos.
Mă ajutai, când nu puteam găsi,
Încrucișarea lor de miazăzi.
Cum te simți cu brațele tăiate,
Ajuns un stâlp cu stâlpii din cetate,
Când șoimul se rotește deasupra sfintei moaște,
Și nu te mai cunoaște?