veverita – Versuri.pro

Ion Pillat - Veverița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Veverița, care n-ai
Casă, curte și alai,
Legănându-te îmi stai
Sus, pe ramură, ca-n rai.
C-o alună-n gheare mici
De nimic nu-ți pasă, nici
De paftale și mărgele,
Scumpe-n ochii dragei mele,
Nici rublele de-argint
Pentru cari se bat și mint,
Lingușindu-se avan,
Toti boierii-n divan.
Stai pe ramura de tei
Și te uiți de sus la ei,
Stai pe creanga de stejar
Și de nimeni n-ai habar.

Constanţa Buzea - Veverița Din Revistă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veverița din revistă
Sună nasul în batistă.
Se va duce la spital,
La un doctor papagal.
Papagalul este foarte
Ocupat în altă parte.
La spital dacă te duci,
Bei precis sirop de nuci.
Alifiile sunt bune
Dacă-s dulci și cu alune.

Cantece pentru copii - Veverița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veverița, veverița, s-a suit în pom
Și de-acolo, și de-acolo, ea a căzut jos
Vai sărmana de ea ce-a pățit,
Piciorușul, rău și l-a lovit.
Vine doctorul degrabă, piciorul să-i dreagă
Vine doctorul degrabă, piciorul să-i dreagă
Domnule doctor, te rog n-o lăsa
Că o doare, piciorul, vai de ea

Jean De La Fontaine - Vulpea și Veverița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ori peste cine vezi c-a dat năpasta,
De nimeni să nu râzi pe lumea asta.
Chiar dacă n-ai păcate sau cusururi,
Au crezi că fericirea ta-i de-a pururi?
Esop ne dă și el la fel povata,
Dar astăzi iau o pildă chiar din viață.
Făcea cumătra Vulpe, odată, mare haz
De-o Veveriță mică, ajunsă la necaz,
Ce se juca-ntr-un paltin, cu toată voioșia,
Când din senin o prinse, în ramuri, vijelia.
– Cu coada ta stufoasă în van ți-acoperi mutra
(Strigă la ea de jos, din ierburi, cutra),
Că vântul te snopește cu cât te sui mai sus!
Nu-ți mai aduci aminte, surato, ce ți-am spus?
Umblai după înălțuri cu trăsnetul vecine.
Vezi ce pățiși, neghioabo? Mai bine e de mine:
Dau fuga, la nevoie, -n vizuină.
Dar mai aștept puțin acum, vecina,
Ca să te văd zdrobită la tulpină!
Și, dând târcoale-ncoace și-ncolo după pui,
Mai gâtui destui.
Avea îndată vântul mânia sa și-o curme
Și iar trona în slavi seninul soare.
Un Vânător din preajma, pornind la vânătoare,
Zări lângă bârlogul Cumetrei niște urme.
„Aci erai? (își zise-n gândul lui).
Stai că te satur eu de pui:
Am să-ți atârn, Cumătra, blana-n cui!”
Și puse-ndată câinii bârlogul să i-l scurme.
Văzând-o pe Cumătra-nșfăcată de grumaz,
Și Veverița noastră putea să facă haz,
Dar se-nvățase minte din propriul ei necaz.

Grigore Vieru - Veverița