Mihai Codreanu – Suspin Neronic
Unei vestale.Din casa ei fugise-nspăimântatăCum o prinsese, focul, despletită..Și sta-n amurg, privind încremenităCum se topea zidirea-nflăcărată.Părea că e durerea întrupatăÎn albă marmoră desăvârșită..Și simt c-așa de bine izbutităN-am s-o mai văd de-acuma niciodată.Dar ce-i mai dureros e că de-o vremeDe-un dor smintit tot sufletul îmi geme..Și-l tot gonesc, și-n pace nu mă lasă.– Aruncă-mi, Joe, … Citește mai mult