Federico Garcia Lorca – Solea

În negre mantii îmbrăcată,gândește că lumea-i prea micăși inima nemăsurată.În negre mantii îmbrăcată.Gândește că tandrul suspinși țipătul pierîn trecerea vântului.În negre mantii îmbrăcată.S-a lăsat balconul deschisși în zori, prin balcon,tot cerul s-a revărsat.Ay yayayayayîn negre mantii îmbrăcată