Adrian Păunescu – Închinare Lui Nichita Stănescu
Cu fața hieratic suferindăȘi inima de vifore bătută,Poet suprem, privește-te-n oglindăCa să te-nveți să împlinești o sută.Cincizeci de ani, un înger într-o carte!Dintr-un Ploiești caragielesc pornit-aMereu scriind pe viață și pe moarte,Mereu mințindu-și morțile, NICHITA.Un echilibru nou acido-bazicÎn verbe urcă și, urcând, rămâne.Salut, în tine, pe-ntâiul clasicAl noii noastre poezii române!Un inocent putea să reînceapăDe … Citește mai mult