versul de cristal

În părul tău, se-adună zăpezile din munţi,Privirea ţi-e pierdută, nu vezi nimic din jur,Şi nu-nţeleg, bătrâne, de ce, ades, te-ncrunţi?Căci versu-ţi izvorăşte şi limpede şi pur.În tot ce scrii, iubirea se-arată ne-ntinatăŞi-mi pare ireală, din altă lume e.Tu, unde ai găsit-o? E-a ta, e-adevărată?Şi, dac-ai întâlnit-o, de ce te-ncrunţi, de ce?. E-adevărat: zăpada mi-a apărut … Citește mai mult