vers – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Versul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o noapte-ntunecată,
Cu un cer pierdut în ea,
Mi-a părut că se arată,
Mică, strălucind mirată,
Steaua mea.
Tremurând lumina-i slabă
Printre ramuri de copaci,
Mi se tălmăcea degrabă
Licărirea în silabă:
„Ce mai faci?”.
– Steaua mea de peste vreme,
Nu te-am mai văzut demult.
Dintre stelele boeme,
Numai tu-mi cântai poeme;
Te ascult!.
– Dragul meu, am fost departe.
Infinitul Univers
M-a purtat prin alte arte
Timp de două vieţi, o moarte
Şi un vers.
M-am întors doar pentru tine,
Să ţi-l spun, să ţi-l şoptesc.
Tu, din câte văd, eşti bine..
Versul.. este despre mine:
„Te iubesc!”.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Christian W Schenk - Penibil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când intru în pământ penibil
poate
prind rădăcini,
mai știi?!.
Stând în liniștea supremă-mi
voi sorbi „café au lait”
cu-n penibil vers în mână,
fără bani de un bacșiș.
Toată viața cu bacșișuri
– date versului penibil –
mi-a trecut,
m-a petrecut;
dar cu doi bani puși în palme
ori plătesc cafeaua late,
ori dau liniștii bacșișul
pentru versul meu penibil –
și penibil suflă vântul…
pe mormântul
meu penibil
stă plângând un vers penibil,
c-am plătit cafeaua late
și n-am dat bacșiș tăcerii….
Ce penibil,
Ce penibil –.
Ah, penibilul tăcerii..

Costel Zăgan - Niște Nori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Traduc norii într-un vers, / Traduc norii într-un crin, / C-un sonet norii m-au șters, ... →

Rafael Alberti - Cântec 51

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-un vers de opt silabe,
ce nu încape,
dacă-ntr-un cântec, numai unul,
încape marea?
Opt silabe sunt prea multe
spre a cânta.
Mi-ajunge una, să cuprindă
marea în ea.

Giemsi - Ghidat De Vers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prea multe incidente, nu fac față să le scriu,
Dar tre’ să fac ceva, să nu fie prea târziu,
Aleg ce-i bun, strecor entități prin filtru,
Dacă-mi ești prieten, fă să merite titlul.
Zero alcoolemie, mai lucid ca niciodată,
Împrăștii hazardat toată durerea-acumulată,
De-a lungul vieții mele și-a altor sute,
Care au fost omorâți pentru că au vrut să ajute.
Tehnologie avansată, dar degeaba,
Oameni care ucid fără să știe cum stă treaba,
O antiteză clară, în niciun caz nu-i echilibru,
Pentru cei ca mine, muzica-i arma de calibru,
E vie și după ce mor, n-o pot distruge,
Oricât de mult ar încerca n-au cum să o subjuge,
Unde se va ajunge? E greu să aproximezi,
Eu mă las ghidat de vers, dar tu cum te orientezi?
Mă las ghidat de vers prin Univers,
Încă încerc să dau la toate sens..
Sunt conștient că mai am de mers,
Doar că drumul e din ce în ce mai șters..
Societatea-i un tablou fără esență materială,
Cuvintele mele-s un fel de artă marțială,
Conduc o răscoală pentru dreptate morală,
Soluția ideală ar fi să fie una reală.
Dușmanii dau năvală, dar nici nu se compară,
Cu pământul făcut scrum după o bombă nucleară,
Nu pot fi optimist, sunt pesimist ca simboliștii,
Variez de la o stare la alta, așa-s artiștii…
Lipsit de fală…ca Ștefan între turci,
Învins de sentimente nu știi pe unde s-o apuci,
Conducerea afișează ce le aduce profit,
Îți vine să te duci, să te tot duci la infinit,
Nu poți fi împlinit fără să fii bârfit,
Și vei ajunge unde vrei doar când te lași dus de instinct,
Versul e ca un ghid pentru cel rătăcit,
Nici bine n-am început, nu pot vorbi de un sfârșit..
Mă las ghidat de vers prin Univers,
Încă încerc să dau la toate sens..
Sunt conștient că mai am de mers,
Doar că drumul e din ce în ce mai șters..

Hafez - Un Vers Frumos Te-Nalță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea.
Remedii fără număr să afli-n cartea mea.
Doar un sărut, Iubito, pe buze de-aș avea,
ca pe-un sigiliu magic în suflet l-aș păstra.
Sigiliu mai puternic ca al lui Suleiman,
și-aș stăpânii regate supuse de Coran.
Săgeata sorții crude, otrăvitoare rază,
în inima-mi pătrunse! O, cât e de spăimoasă!.
Dar, poate, mai de-aproape găsi-vei că-i frumoasă.
Oricare roză poartă o taină nepătrunsă:
Vedem în piețe roza – esența-n văl e-ascunsă.

Laura Stoica - Dă, Doamne, Cântec!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

S-a născut o stea pe cer din veșnicie
Și-a primit chemarea sa,
A primit și loc în Galaxie.
Viața ea ne-a dat..
Și drum de urmat.

Ref:
Dă, Doamne, cântec!
Dă, Doamne, vers!
Să port credința mea
Prin Univers.
Dă, Doamne, viață!
Dă, Doamne, dor!
Și ascultă ruga
Oamenilor!.

Ce destin nerepetat nicicând sub Soare,
Pomenească trecere,
Fie-i lumea veșnic iubitoare
Drumul plin de flori,
Cerul fără nori.

Ref:
Dă, Doamne, cântec!
Dă, Doamne, vers!
Să port credința mea
Prin Univers..
Daaaa
Și ascultă ruga
Oamenilor!

Vasile Copilu-Cheatră - Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Închei acest cânt, ca altul să-l încep,
Deși s-ar cuveni de-acuma condeiul să-l las jos,
Dar poți, oare, în cramă să nu descui un cep,
Când soarele din struguri te strigă-așa frumos?.
Căci armă mi-a fost versul şi chiar Dumnezeu,
De-aceea l-am slujit, cât am putut mai bine,
Acesta a fost crezul meu, mereu,
Şi m-am trudit să nu-mi fie rușine.