Versuri corectate și adnotate
De-a pururi trist, în mijlocul câmpiei,Voinicul bou privește înainte,Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,Ca un simbol antic al poeziei.Și parcă-ar vrea să spuie prin cuvinteCă a rămas el paznicul moșiei,Căci toți s-au dus în lumea veciniciei,Iar Lațiul e țară de morminte.Trec norii, trec, spre asfințit de soare,Înveșmântând senina lui tăcereÎntr-un mister de umbre călătoare.El pleacă … Citește mai mult
În neantul de-apururi te aflai așa de bineCufundat în vecinicie rece și nesimțitorNici plăcere-nșelătoare care trece precum vineNici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor.Și-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voieÎntrupându-te din lumea fericitei neființi,Și-ai venit, nevinovatul, la povară și nevoieSă-mplinești pedeapsa vieței moștenită din părinți.Pentru ce? Pentru ca însuți s-aduci pe-alții după tineȘi … Citește mai mult