vechime – Versuri.pro

Daniel Turcea - Întruparea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Picătura
cea din rouă
nimeni n-o vedea cum vine.
Numai raza
negrăită
din vechime.
Adâncime
pogora într-însa
rază.
De departe
din vechime.
Ce atinge
înviază

Satana Codrin Bradea - Vechime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pot pune pariu cu tine,
Pe ușa de la baie,
Că p***a mea-i Red Bull,
Hai, bea pentru aripioare.
Te bat la metrou,
Și te arunc pe scări în sus,
Cu vreo 15 oase rupte,
Nu răsari până la apus.
Asimilez puțin mai mult decât un tomberon,
Ma afirmi involuntar corect direct din neuron.
Arăți ca o plasă tropicală de preerie,
Când plângi cu ma-ta în casă,
Blocați în sufragerie.
N-am nevoie de un Vali să pornesc vijelia.
Nu pun paie pe foc,
Eu dau direct cu butelia.
Ești o pictură șchioapă care și-a pierdut rama,
Deci te pun la perete ca Manole pe Ana.
Cu o sticlă de vin, și o țigară-s mulțumit.
Hai, pan’ la Penny și primești un „S” gratuit.
Trec la nivelul următor,
Dacă înțelegi ce zic.
Și normal că-s elevat dacă locuiesc în lift.
Refren 2x :
Mai rău ca un popa, pot face minuni
Din 15 milioane fac 0 de vineri până luni.
Eu merg pe treceri de pietoni,
Alții merg în Supra.
Cei cu capul aplecat gândesc de obicei deasupra.
Așa că mă f*t în tot,
Mă simt puțin peste.
Va dezleg venele,
Cum a făcut Iisus la pește.
Nu planuiți nimic,
Că stau mereu de veghe
Și aud tot ce vorbiți ca un Grigore Ureche.
Direct după refren reformulăm puțin cazul
Îmi adaptez versurile ca trenul cu macazul.
Dacă ești pierdut,
Eu-s cartograf și înot în hărți,
Îți dau cu tromfu’ în cap cu tot cu pachetul de cărți.
Atac din orice colț,
Inclusiv de pe tavan.
Te scutur mai grav ca un un sunet de pian.
Îți dau un G major, sonată de pumni în gură,
Până cazi în genunchi cu tot cu Beethoven pe tură.
Acuzat că am probleme,
Nu-i adevărat nepoate,
Îți f*t periuța de dinți și dispar în noapte.
Dimineața pleci la servici cu gust de p***ă în gură,
Situația-i la fel ca p***a mea de dură.
Refren 2x:
Mai rău ca un popa, pot face minuni
Din 15 milioane fac 0 de vineri până luni.
Eu merg pe treceri de pietoni,
Alții merg în Supra.
Cei cu capul aplecat gândesc de obicei deasupra.

Leo Butnaru - Vechime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lumea e atât de veche încât / Dumnezeu ar putea începe / să-și scrie memoriile. →

Ion Pillat - Vechime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au pălit tălăncile oilor la perdele,
Mi-au liniștit vâltoarea și tumult.
Rămân în foc de țarlă, pe sub stele,
Șoptirea stufărișului s-ascult.
Aștept la focul inimii prea grele,
Întoarceri de cucoare, vremi de mult,
În deslușiri de zile tot mai rele.
Aicea de când țara și gorganul,
Tânjesc de greață veacului meu slut,
Mi-înșel sub semnul cerului aleanul.
Străin în propriu-mi sânge, am șezut
Cum odihnește oaia și ciobanul;
Am suflet din vechime – l-a-ncăput
Cu zeghe fără margini, bărăganul.
Pierdut, arar, tălăncile se-ngână.
Mai pâlpâie din jar un foc scrumit,
Cad zodii în adâncuri de fântână
Pe-o cumpănă de suflet părăsit –
Mi-am strâns nevoi și griji în țarc de stână
A fulgerat tot ceru-n răsărit
Și trâmba vremii vânt de spaimă mână.
Răzbat potop furtunile-n puhoaie,
Sub bici de foc fug norii herghelii,
În beznă vijeliilor șiroaie
Ogor și sat se sting de pe câmpii.
Stă sufletul sub vremi și se-ndoaie
Și-n scârba lui se-ntreabă de-o să fii
Iar soare sfânt, pe turmă cu cucoare,
………………………
S-au mistuit, s-au dus în lumea largă!
O geană de lumină crapă-n zări,
S-a șters din leat ce scris e să se șteargă –
Dar iarbă-n câmp, sub cer se-ntind uitări.
La stuful din perdele miei aleargă
Și aripi prin seninul-n fremătări..
Tălănci de oi dau inima să-mi spargă -.
Vecia mea mă strigă peste zări.

Ion Caraion - Vechime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ploaia care se-ndeletnicește cu creșterea melcilor și a
mohorului
ne ciocăne-n geam. Viscolește cu păsări. S-a oprit.
E-o lumină veștedă, bolnavă
cu ceva de bandaj ca apa din tranșee.
Întunericul și vântul au dat de-a rostogolul copacii
și-n locul lor stelelor așează întâmplări.
Cu oasele noastre se vor cânta cântece ciudate
prin orașele de ceață și piatră.
Acolo, pe dealuri, poate
că mai miroase-a ghindă și-a țiței.
Împietriți în nămolul de pe ei
(și-i bâzâie muștele) bivolii cască.
La umbră și-n balele lor,
vara-și rumegă soarta și-și crește copiii.
Ca un cui în mijlocul odăii,
s-a înfipt tăcerea și pândește.
Noaptea se scarpină de cer și de gard.
Prin liniștea grasă,
țăranii cu călcâiele pline de sânge
se-ntorc în proverbe acasă.
Iar somnul pregetă lângă nevestele-adânci
rezemate de porți.
La vetrele și-n gândul lor,
luna coace cucuruz pentru morți.