Petru Creţia – Bat Vânturi Mari
Bat vânturi mariPeste întinderi mariȘi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-și țin cuvântul.Și, ostenite, se prefac în ape ușoareCe cad ca niște fără soartă ploi peste pământulAșternut în adâncul din noi.Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern și tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul și vântulPe care stelele drepte nu l-au mințit.Și asemenea lucruri … Citește mai mult