Versuri corectate și adnotate
Lumina îi venea din zenit.Așa e-n Auvers mansardaunde-a trăit parcă luni – a trăidacă acoperă-n cazul datnesfârșitul.Van Gogh, Crist al nostru.Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziilesolare.Încăpereastând martoră. Doar lucarnaprin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnieîntr-un singuramarpahar.
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsălampa aceea neagră pe masă așadarspațiul meu rămâne neschimbat viețuieștecu fluturii lângă pâinea gloriei uscatăcurând voi mânca o pereche de ardeiși o roșie luminoasă ca inima viețiila sărbătoarea morții mele desigur
Van Gogh, în orice post impresiiHarfe de boss, sos de MCVan Gogh, când mă apucă strecheaDecât să vă ascult, îmi tai urechea.Van Gogh, în orice post impresiiHarfe de boss, sos de MCVan Gogh, când mă apucă strechea.Flexez pe vers, ăsta-i zeama luiÎn rap de când e el, de la mama luiCând urmezi intens interesul puiPreț … Citește mai mult
Dacă Van Gogh ar fi fost încoronatprecum o merita,laurii i-ar fi tăinuit locul crimei de sine,adică al urechiipe care și-o tăiase cu atâta cruzime.
„Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de – dacă tot trebuie să-i pronunţ numele – religie. Apoi ies afară în noapte şi pictez stelele”Vincent Van Gogh – Într-o scrisoare către fratele lui.Oraşul nu există,exceptând locul unde un copac cu frunziş negru se strecoarăca o femeie înecată spre cerul fierbinte şi clar.Oraşul … Citește mai mult