Gellu Naum – Valul
Ceilalți ședeau cu umerii lipiți de o fereastrăcu ochi ca niște cuie înfipte în trupurile noastreși toate cumpenele respiraudar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acoloși se trăia destul de greuiar noi eram răsturnătorii.atunci acea femeie ședea pe scaunul cel mai înalt și se uita la minecu tristețeera o recunoaștere vădită printre … Citește mai mult