valori pierdute – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?
Chiar de suntem cu toți… „necunoscut”
Și ne-am dori să nu fim singuri… Minim doi.

Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun îl pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satana am devenit…
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!

Acum nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc pe-averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire…
Rămân pământ și-o apă, sufletul datori!

Oare lumea-ntreagă-i o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e-un „dat”?…
De ce ne transformăm planeta-ntr-o golașă sferă?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Cultul Impersonalității

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea
în travestiul snob și, reguli nu respect,
tot mulțumit de mine; un prospect
într-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu mă simt, un hai-hui pe ici, pe colea.
E jocul cel mai practicat, la mare vogă,
de-a fi tot mai puțin reali; ascunzători
creându-ne-n „by self”, cu nimb de impostori
spărgând oglinzile din jur, nevăzători
cu ochii larg deschiși, luând des tupeu de togă.
Tot ne privim pierduți ca translucizii,
ne strângem mâna alene asenzorial,
paralizați în propriul gând, atemporal
la moartea, suferința-aproapelui, cu gând de bal,
fără să-i spunem adevărul, indiferent, perfizii.
Ce-i drept prețuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de înălțare
în orice, ne vrem tribuna de pe Strada Mare,
cu salve-n pas de marș și capu-ntors, sublima adulare,
țelul suprem ce ne-am creat, indestructibili, in divi, zi!
Și suntem trepte bine definite-n scara vieții;
chiar de mărunți în vanitate, vrem discipoli
oricât de mici ar fi, îi vrem așa ridicoli,
doar spate să-ncovoaie, să ne înălțăm pomicoli,
să le luăm roadele, doar noi, descurcăreții.
De când cuvântul ni s-a dat, i-am uitat sensul;
e doar o muzică – de e și asta- un refren
cu ticluiri de înțeles alambicat, doar un antren
de formă, un balsam de adormit, oligofren,
căci scopul este unic, de un timp pur personal, progresul.
Și fiind așa de-nalt, că nu-i nimic mai important
decât „înșine”, nu mai e nicio barieră, nici macaz;
se taie-n sânge-n linii drepte în viitor fără obraz,
că nu se poartă de nu-i gros, pleznește la necaz
și riști să fii un „loser” mult prea personal, un diletant.
De aceea moda-i cultu’ impersonalității;
nevinovat să nu cunoști pe nimeni, toți egali, străini,
doar de avantaje purtători, pornind de la găini,
trecând prin trăgători de sfori, judecători haini,
c-așa se reușește-n viața dinainte, de apoi, a potențialității
magnific ridicată-n rang de tagma, iresponsabilității!!!

Casso feat Captain - Casso

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Captain
Ascultă fraiere, nu fi rătăcit că ți-am explicat
Tu fii fericit, nu umbla cu orice c***t
Dar de fapt, totul s-a schimbat
Și numai pot să fiu același Eu, de fapt
Pentru că mereu dau de rău, nu de greu
Uită-te în oglindă că arăți ca un cimpanzeu
Ești la careu, câștigă un trofeu
Crede în Dumnezeu care te apără de rău
Zău, ai tupeu că umbli teleleu
Cu mașina pe traseu fără bani în portmoneu
Realizez, Activează-te
Colaborează și distrează-te maaa
Eu Nu renunț la ceea ce fac, zi de zi
Vino înapoi și adu sensul, afacerii
Ia la rând fraierii de la periferii
Dacă nu înțeleg din vorbă și-o fac pe șmecherii
Pentru urechile tale, Ascultă asta
Căci fraierii se cred gangsta și o iau razna
Trag zile, respir cu aerul din mine
Muzica-i pe piele acum la tine

Casso
E… cazul să reiau valori de mulți pierdute
O ard acuzativ față de cei fără atribute
Din virtute, s-a trecut la mic de la stilou
Multe vorbe-au rezonanță, dar rămân fără ecou..

Mai nou, susțin acest demers, când
Piața-i ca o fată ușoară; noi – mai greu de înțeles
În rest, oameni normali, cu educație
Nu ne pierdem vremea pe străzi fără ocupație.
E… timpul ca hip-hop-ul să revină la lumină
Din căști și boxe-n care n-a-ncetat să se mențină
Nu ne mai întrebăm cine-i de vină
Pentru cum a ajuns, contează ce-o să devină.
Ca după m****ă, se trezesc toți adormiții
Să exprime opoziții, protestăm prin propoziții,
Paronime, omonime, aliterații, anagrame
Jocuri de cuvinte, nu scrabble, nici integrame.
Integral ne aparțin, exprimarea nu-i comună,
Folosim argou, dar nu fentăm limba română,
Prin cuvinte zise-n rime-ncinse ca-n furnale
Scriem impresii-n piese ca-nainte în jurnale.
Falși deontologi iau rol de procurori, pun la zid
Ce nu cunosc, comit erori, nu recunosc
Rap-ul nu instigă, ci insistă să stingă
Probleme arzătoare, le strigă în difuzoare.
Mediu-i ermetic, societatea depravată
E artă, nicidecum mijloc de bravadă

Puya FeaT. Antonia - Hurricane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Antonia: Our love is like a hurricane,
Got it swirling round in my brain.
Feels like everyday’s a Saturday,
Right now I need a simple day.
Cause love is like a hurricane,
Call me up and just stop this feeling,
I’ll fight for you every single day.
Our love is like a hurricane.
PUYA: Nimic nu e pe bune, bunătatea-i slăbiciune,
Am nevoie de-un PR ca să pot să apar în lume.
Îţi iei haine de top, schimbi maşinile non-stop,
Dar îţi vezi familia în poze de pe desktop.
Ne judecăm după avere, însă oricât de scumpe ar fi
Toate genţile ţin chestii-n ele.
La toate telefoanele te-auzi la fel
Şi chiar şi bicicleta te plimbă prin cartier.
Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti
Chiar dacă îţi doreşti.
N-ai unde să găseşti, poate doar în poveşti să-ntâlneşti.
Antonia: Our love is like a hurricane,
Got it swirling round in my brain.
Feels like everyday’s a Saturday,
Right now I need a simple day.
Cause love is like a hurricane,
Call me up and just stop this feeling,
I’ll fight for you every single day.
Our love is like a hurricane.
PUYA: Cu ochii în celulare, calculatoare,
Ne uităm tot mai mult în jos şi mai puţin la soare.
Dependenţi de buze rujate, funduri bombate,
Ne lăsăm familile în spate.
Diavolul râde în hohote,
Nici în biserici nu e dragoste, e afacere.
E prea lacom aproapele, fratele,
Când eşti la greu multă lume-ntoarce spatele.
Dragoste caută toţi,
Dar trecem unii pe lângă alţii ca nişte roboţi.
Pierdem din vedere lucruri esenţiale,
În goana după bani ştii că dragostea dispare.
Antonia: Our love is like a hurricane,
Got it swirling round in my brain.
Feels like everyday’s a Saturday,
Right now I need a simple day.
Cause love is like a hurricane,
Call me up and just stop this feeling,
I’ll fight for you every single day.
Our love is like a hurricane.
PUYA: Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti
Chiar dacă îţi doreşti..
N-ai unde să găseşti, poate doar în poveşti să-ntâlneşti.
Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti
Chiar dacă îţi doreşti..
N-ai unde să găseşti, poate doar în poveşti să-ntâlneşti.
Antonia: Our love is like a hurricane,
Got it swirling round in my brain.
Feels like everyday’s a Saturday,
Right now I need a simple day.
Cause love is like a hurricane,
Call me up and just stop this feeling,
I’ll fight for you every single day.
Our love is like a hurricane.
PUYA: Să fim în top pe scara socială,
Asta ne învaţă încă de la şcoală.
Ignorăm tot ce ne-nconjoară,
Şi d-asta dragostea-i atât de rară.
Că vrem să urcăm pe scara socială,
Asta ne învaţă încă de la şcoală.
Ignorăm tot ce ne-nconjoară,
Dragostea-i atât de rară..

Acid - Pe Mp3 Să Ruleze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Telecam formon ca cel mai tare trabant
Chem ambulanța că mi-am dat seama că sunt ambulant
M-am săturat să-i aud pe toți că sunt pe felie
Cu mai multe beat-uri ca manualu’ de geometrie
Ciocanu’ pneumatic camuflat și cam umflat
În vene de păpuși, curcan și păun împăiat
O priveliște de remarcat, tre’ să fii de acord
Atac la coarde până fac atac de cord
Nu rimez cu scop, astea-s rime de concediu
Nu-s un tip mediu, deși am grijă de mediu
Moare planeta și-acum începem să simțim
A recicla nu înseamnă să dai empty în recycle bin
Pun cursoru’ pe icoana din biserică
Dau dublu click pentru-n pupic să fie igienică
Nu sunt MC, sunt roman, valoare etnică
Am absolvit liceu industrial, deci am tehnică
Dacă faci pașii mei, în curând facem sincron
N-am putut înțelege, asta înseamnă raggaeton?
Dau teama la bidon, farfurie și tacâm
Manânc toate beaturile când în hip hop sunt flămând
Aud de sărăcie și probleme oriunde mă duc
Și unii au nasu’ pe nasu’ suspendat de un munte
Arunc acum să dau coșuri de 3 puncte
Și mă retrag ca antrenor în peștera mea din munte.
Și odată, pe vremuri, spuneam că:
Zbor ca filele din carte și nu mă vezi prin retină
Sunt scump la vedere ca diamantele-n vitrină
Am impresia că voi vă plimbați doar de cor
Pe mp3 să ruleze ca filmele p****o fără actori.
Am venit să dau anunț că intrarea e liberă
Pentru cei de comitet plus cine se consideră
Suntem poeți ca Eminescu, însă în alte vremuri
Dacă el trăia acuma nu mai avea plete și feluri
Un omagiu vă rog acestui MC de eră veche
Că elevii nu mai cunosc și esența lui se pierde
Fiind băiet păduri cutreieram, asta-nainte
Să stau seara pe deal citind Scrisoarea a 3-a în minte
Lângă plopii fără soț mai aveam un singur dor
Să aud freamătu de codru și apoi liniștit să adorm
Valorile se pierd ca fonduri de la uniune
Și te întrebi de ce-s analfabeți la tine-n regiune
Alianțe se destramă, toți se ceartă între ei
Iar noi privim imagini false în campanii pe TV
Mă f***, n-au decât să își mănânce toți pielea
Nu mai dau atenție, prefer să mi-o scol ca verea?
Dau bule de acid și râgâieli de mare artist
Sunt de 8 ori trimis să rămân optimist
Becul din creier e stins, deci o dăm pe infraroșu
Pune-ți fața că arunc gunoi și vreau să nimeresc coșul.
Și tot acuma ceva vreme spuneam că:
Zbor ca filele din carte și nu mă vezi prin retină
Sunt scump la vedere ca diamantele-n vitrină
Am impresia că voi vă plimbați doar de cor
Pe mp3 să ruleze ca filmele p****o fără actori.
Pam-pam

Adrian Păunescu - Discurs de Retragere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu facem, oare, noi, exces cumplit
De tot ce am luptat şi-am împlinit?
Nu e normal ca, dup-atâta vreme,
Civilizaţia să ne mai cheme?
Nu resimţiţi şi voi un pic de jale
Când discutăm probleme sociale
Şi ştim cu toţii, ştim din mână-n mână,
Că-i faliment industria română?
Că am avut pământ mănos ca untul
Şi l-am falsificat cu de-amănuntul?
C-am luat cu ură, petic după petic,
Modelul, calapodul sovietic.
Vai, Doamne, toate relele din lume
S-au adunat aici să ne consume,
Parcă mai trec şi jefuiesc nohaii,
N-avem petrol, dar am ucis şi caii.
Şi, într-o zi, nu vom avea nici sare
Decât în lacrimile seculare,
Pe Olt şi Mureş plâng uleiuri moarte
Şi n-avem, vai, de apa noastră parte.
Toate finalurile-s provizorii,
Dacă nu stau sub zodia valorii.
Această ţară dulce şi bogată
La palmă are dreptul să ne bată.
Că ni s-a dat întreaga ei avere
Şi noi ne-am învăţat pomeni a cere.
Voi sângera aici o altă rană
Ca-n vechea doină eminesciană.
Voi spune că problema nu-i de rasă,
Ci de valoare umilită-acasă.
Ne pleacă nemţii, că aşa le vine,
Se duc, şi ei, unde le e mai bine.
Dar hai să facem lucrurile toate
În luptă, în mister şi-n calitate.
Mi-e jale, parcă, să mai spun acestea.
Mi-aş scrie mai degrabă eu povestea.
Dar prea sunt competiţii de cuvinte
Şi prea se-nşală şi prea mult se minte,
Şi prea au pus puterea lor hilară,
Incompetenţii pe această ţară.
Agricultura este muribundă,
Substituirile de om abundă.
Şi-acum, nu de la Nistru pân’la Tisa,
Românul, cum se zice, plânsu-mi-sa.
Ci de la casă pân’ la altă casă
Ne plângem toţi, nimic să nu ne iasă.
Nu mai contează de ce neam şi sânge
Este acela ce-n necaz se frânge.
Pe unguri nu-i agitâ-ai ei tempesta,
Ci libertatea de la Budapesta.
Şi toate-ar fi atât de simple, iată.
De-ar fi atât: valoarea respectată.
Primiţi o provocare de la mine,
Visez imperiul Daciei latine,
Cu toţi ai ei, cu naţii diferite,
Trăind, nu inegalităţi minţite.
Ci după minte, faptă şi valoare
Va fi cândva acest pământ sub soare
Şi cei mai buni vor fi atunci mai marii,
Să nu ne râdă în obraz bulgarii.
Să nu ajungă ruşii să ne-ntreacâ
În bunăstarea lor şi-aşa săracă.
Voi nu vedeţi că nu-i decât o cale:
Să-şi vadă fiecare de-ale sale?
Încolo, noapte bună, tuturora;
Vreau să mă culc pentru un veac, e ora.
Şi ţineţi minte-această profeţie:
Nimic aici nu va mai fi să fie.
De nu vor fi ştiinţa, fapta, arta,
De nu va fi reformulată Sparta,
Compatrioţi, nu şovăiţi, căci toate
Ce nu se fac veni-vor răzbunate.
Voi vreţi ca seminţia să ne piară?
Un ultim tren mai fluieră în gară
Şi noi balcanizăm aici în lene
Cultura prin brigăzi oligofrene.
Mi-e milă de confuzia aceasta
În care şi-a pierdut ţăranul brazda,
Dar puneţi mâna pe pământ odată,
Lăsaţi-l peste palme să vă bată.
Şi înhămaţi-vă la el, la brazdă,
Să scoatem din noroaie ţara noastră.

Alin Grigore Păun - Prietenia, Un Sens Peiorativ!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe timpul ăsta noțiunea de prieten
A devenit un sens profund peiorativ
Un fel de amnezie-n masă pe Cod Galben
Sau alianță de persoane în scop demonstrativ.
Sintagma, „să-ți faci treaba și să mergi în față”,
Este la modă în perfidul habitat
Taxonomie după avantaje și o mână aruncată
Dar nu din suflet ci din rațiuni de câștigat
Persoane noi, ca virionii, rod catargul
Principii vechi s-au destrămat demult
Busola cu-acele stricate, nu mai arată Nordul
Minciuna a prins viață croindu-și drum prin gând.
Se vrea o masă-n colțuri, nu-i bună cea rotundă
Apar și moraliștii să facă teorii
Nimic nu e mai simplu, să scapi de grea osândă,
Trebuie să fii tu însuți, ca alții să nu fii!!