Versuri corectate și adnotate
Și, iată, ora care arginteștemetalul pur, al serii, dulce voal,cu-o frumusețe lentă se uneșteși piere-apoi în calmul muzical. Pământul se înclină către paceun astru pur își tremură izvororice tumult al zilei se retrageși toate curg prin vocea apelor.
Cum o panglică strângede pai, pălăriadrumul, la fel de dulceînconjură via.Via – o pălărie ce ținecapul ce vinul invent.Pentru anul care vinevinul – o fierbinte cometă.
Micuța cascadă.Nimfă, îmbrăcându-seîn ce o dezbrăcă,trupul tău exaltându-seîn unda rotundă și aspră.Deși schimbi ne-încetatveșmânt, coafură;în urma atâtor plecări, viața tarămâne prezență pură.
Cerului plin de atențiepovestește pământul;depășește și munțiiîn amintiri, cuvântul.Roșindu-i-se fațacă cerul atent îl ascultăîși dezvăluie viațași nu mai cuvântă!
Peste gardul de mărăcinise-ntinde mica clematită,iar volbura albă, pierdută-ntre spini,așteaptă clipa să se închidă.Aceasta face în lung de drumbuchete unde golfuri roșesc.Deja? E vara-mplinită de-acum?Și zilele toamnei le ruginesc.
Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persisteatât cât clopotele-și amintesc –privirilor, ce fără a fi tristede umbrele trecute trist vorbesc.Podgorii nesfârșite, atâtea forțe stoarsecând soarele teribil în bob s-a decantat…Și-n depărtare spații mereu mai luminoaseca viitorul, încă, ignorant.
Țară liniștită ai cărei profeți tac,ea singură își pregătește vinul;mai dăinuie pe dealuri din al Genezei arcși-n inimă nu-i tremură destinul!Țară, prea mândră pentru a dorischimbării să găsească altă formădecât a nucului și ulmuluibucuroși să se repete când se transformă;Țară, ale cărei ape îi sunt singurele noutăți,toate aceste ape montaneducând peste tot claritatea vocalelorprintre atâtea … Citește mai mult
Aproape nevăzutul lumineazădeasupra pantei înaripate;rămâne un pic din clara noapteși în argintul zilei vibrează.Iată, lumina nu apasă nicicumasupra acestor supuse contururi,și, sus, în cătunele pierdute de drum,cineva le consolează de-a pururi!