valea neodihnei

Altădată surâdea tăcută valceaÎn care nimeni nu locuia;La luptă cu toții plecaseȘi stelelor în grijă lăsase,Ca, noaptea, din turnurile lor de azur,Să vegheze galeș dejur-împrejurFlorile-n care, ziua, veneaSoarele roșu și lenevea.Acum, orice călător va va spuneDe neastâmpărul văii nebune.Nimic nu-i acolo în nemișcare,Afara numai de aerul careApasă, mângâie singurătate.Ah, crengile nu sunt de vânt scuturate,Dar … Citește mai mult