Eugenio Montale – Floarea Care Repetă

Floarea care repetăpe buza văgăuniinu mă uita pe mine,n-are culori mai vesele, mai clareca spațiu – ntins între mine și tine.Un scârțâit ne rupe, ne desparte,albastrul îndârjit nu mai apare.În zăduful aproape vizibil mă duce mai departela capătul întunecat, opus, acest funicular.

Eugenio Montale – Motete II (12)

Floarea care repetăpe buza văgăuniinu mă uita pe mine,n-are culori mai vesele, mai clareca spațiul întins între mine și tine.Un scârțâit ne rupe, ne desparte,albastru-ndârjit nu mai apare.În zăduful aproape vizibil mă duce mai departela capătul întunecat, apus, acest funicular.