vacanta la bunici – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Vara Din Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vara care-mi este caldă amintire,
se-ntâmpla în vremea când, înfierbântați,
pedalam spre casa plină de iubire
cu bătrâni, de lume, parc-abandonați.
Îmi erau în suflet, dragi, bunicii mei,
îți erau și ție, știu cum îi priveai
când, plecați sub timpul umerilor grei,
ridicau spre tine ochii lor de Rai.
Te iubeau bunicii, mult, ca și pe mine,
te priveau, adesea, tandru, ca și când
ai fi fost icoana care-n casă ține
toată bucuria cuibărită-n gând.
Nu știau că ziua le aduce oaspeți,
nu îi anunțasem că îi vizităm
și că-n vara-ceea, tineri, veseli, proaspeți,
vrem, priviri pierdute, să mai luminăm.
Pe-o șosea, spre lumea unde-i azi tăcere,
îți priveam, iubito, părul fluturând,
deschizându-mi calea, dulce adiere
dintr-o vară care-mi este, azi, în gând.

Daniel Vişan-Dimitriu - Lumea Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu:
O apă, două maluri, și eu, crezându-l râu.
Mă dezbrăcam în grabă, cu gândul să mă scald,
Și n-aveam nicio treabă cu alții: “Vara-i cald!”.
Mă atrăgeau copacii cu ciori în vârful lor,
Și m-așteptau ortacii de-acolo să cobor.
Treceam și prin livada -păzită de-un pitic-
Când ani aveam decada (sau mai aveam un pic).
Era o altfel lume cea-n care am crescut;
Avea ceva anume, acum necunoscut.
Era, cumva, mai bună, deși erau nevoi,
Iar când furam o prună, mă rușinam apoi.
Era o bucurie vacanța la bunici,
Cum ar putea să fie și-acum, la cei mai mici.
Căci lumea-ceea veche, ticsită cu povești,
E fără de pereche. N-ai cum să n-o iubești.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 aug. 2015, Vol “Oare”)

Florența Albu - Vara Peste Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acasă, la mătuși, se înnoiește casa
c-o sală nouă: de-ar vrea să vină morții
să ne vadă,
n-ar ști pe unde să mai intre.
În casă bătrânească,
bunicii-s praf de busuioc,
de vară peste vară, straturi-straturi –
lipeală nouă peste lutul vechi:
mirosul pâinii, fructe, soare
și bălării care închid potecile.
Trecuții pași, sub ele.
Cinăm la masa
cinelor:
și unchiul seamănă cu tată mare,
bătrânele mătuși bâjbâie după linguri
ca bunica. (Noi înșine silim
întru asemănare)
O, chipuri sfinte, subțiate să încapă
în cearcăne, în nimburi.
Mâinile întâlnesc în aer alte mâini.
Se lasă pe obraji, în poala
țarinei se împacă.