uzura

Ce ciudată e ființa umană…Se aruncă nebună-n tumult,Se iubește și cade-n capcană;Ce-i puțin, ea dorește mai mult.Dragostea-i e mereu sacrificiu;Cel avut e ades renegat,Nu-i valoare, e numai deliciuCu fidel, monoton, expirat.Tot ce-a fost altădată iubire,De năvalnică, oarbă dorință,Nepăsare-i de nu-i „ne” simțire;E rutină, nimic, neputință.Explicație sumară ar fi;Timpul trece și sapă rigole,Întâlnitu-i banal zi de … Citește mai mult