usa cui – Versuri.pro

Oza feat Rebel Monk - Ușa Cui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ochii culoare cenușă
O văd tânjind cum plânge și bate tare în ușă
De parcă ar fi a ei și vrea să intre
Și nu știe cine este cel ce are chei
Doar vrea să-i vorbească
Și prin vizor e atât de simplă și frumoasă
Și bate și cu pumnii, parcă e un copil
Atât de dulce, și plânge ca nebunii
Îmi tremură mâna pe clanță
„Iubito, tu nu știi ce demoni îmi zac adânc sub față”
Și știu că par deosebit dar eu nu mă plac așa de mult
Deci tu te înșeli amarnic
Așa că pleacă de la ușa mea ce suflet deschide
Și nu desprinde buzele lipite de săruturi
„De ce?” muzele mele te-or ucide.
Deci, vezi, cine strigă acum „Deschide”?
Nu-mi ești tu singura și sigur că sunt clipe
Când ochii-mi cară sticle
De lacrimi și mă prinde
O palmă caldă și-mi e
Din nou un dor de tine
De noi și stele din retine,
Acum ce curg sub ochii tăi și ne
Vede și universul vesel
Dar..
Când mă pierd
De pieptul tău, un
Dumnezeu ma
Vinde,
Și oricât
Tu mă vrei, eu
Nu îți pot
deschide!
O vreau în palma mea și îi simt ca un viscol toată răsuflarea
Și un ecou de culoare ori de câte ori bate tare
Îmi bate un fluture în plămâni
Și o simt în ochii mei cum moare
Dar frica-mi stă în iala, în prag și-n degete
„De ce te ferești, nu știi, cine te cere?”
Și simt ca o graniță tot tocul ușii mele
De ce atât de rece-mi stă lacrima pe gene și mă cere?
„Lasă-mă să intru, omoară-mă afară”
Plâng ca un prost pe o ușă imaginară
Iar mă agit, iar ea e nerăbdătoare
Tremură și țipă e ca nisipul ce așteaptă mare
E clepsidra începătoare
Nu se știe dacă va
Aștepta să cadă și ultimul fir din ea
Și cad răscolit și repet la nesfârșit
„Pleacă, pleacă de aici, nu vreau să deschid!”
Nu vreau buzele lipite de săruturi
„De ce?”
Nu vreau să te am
Ca o să plângi și tu la fel de tare ca cele
Ce au bătut la ușa asta, la rândul lor și ele
Îmi râd azi în față, regretele
Cu buzele arse, pline de semnele
Ce las de obicei cu pașii pe urmele
Ce cad în spatele meu,
Doare dar așa e
Bate, nu știe, și deschid, dar închid repede
Căci
Când mă pierd
De pieptul tău, un
Dumnezeu ma
Vinde,
Și oricât
Tu mă vrei, eu
Nu îți pot
deschide!
Și m-am trezit pe coridor, eram un fata ușii ei
Și tot băteam ca un neghiob, fără să știu ce trebuie să-nchei
M-am ridicat și am văzut ușa cum pleca
Și am auzit în spatele ei o fată ce plângea
Am coborât, prea doborât afară
Și-am plâns și eu cu ea.
Uită-mă cu răutatea ce o plâng
Uită-mă cu tot și toate ce mai sunt.
Uită-mă cum vreau și eu să uit de tine
Și am fugit, uite!
Ma voi întoarce și nu voi mai greși, promit, căci.
Am ziua de ieri și am ziua de azi și mâine
Îmi va fi prea frică să te văd
Calm, iau ziua de-mi scalzi în tine
Îmi dau voie să o port.
Între somn și pastile,
Între moarte și boală,
Între creion și cuală,
Între palme și sfoară,
Între deget și flama,
Între cearcăne și spoială,
Între iarna din mine și vara de afară,
Între mine și monstrul ce am fost odinioară,
Între o minciună frumoasă și un te iubesc..
Tu iartă-mă, nu pot să mă opresc!
Nu-mi deschide, nu vreau să mă regăsesc.
Nu pot să-mi găsesc cuvintele ce
Sub albastrul cerului tău stau moarte,
Vezi că mă bate soarele tău în pleoape!
Sunt numele tău stau necunoscut poate
Vezi și tu cât poate să mă poarte,
Parte dintr-o carte, final nefericit,
Casca-mi tu toate rănile ca să le simt!
Moarte dintr-o joacă, și-n gol stau și țip:
Stric orice ating, lasă-mă singur să stig..

Oza - Ușa Cui?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ochii culoare cenușă, o vad tânjind cum plânge și bate tare-n ușă
de parcă ar fi a ei și vrea să intre și nu știe, cine este cel ce are chei.
Doar vrea să-i vorbească și prin vizor e atât de simplă și frumoasă,
și bate și cu pumnii, parcă e un copil, atât de dulce și plânge ca nebunii.
Îmi tremură mâna pe clanță, iubito, tu nu știi ce demoni-mi zac adânc sub față
și știu că par deosebit, dar eu nu mă plac așa de mult, deci tu te înșeli amarnic.
Așa că pleacă de la ușa mea, ce suflet deschide și nu desprinde buzele lipite de săruturi, „de ce?”,
muzele mele te-or ucide. Deci, vezi, cine strigă acum „Deschide”?.
Nu-mi ești tu singura și sigur că sunt clipe,
când ochi-mi cară sticle
de lacrimi și mă prinde
o palmă caldă și-mi e
din nou un dor de tine,
de noi și stele din retine,
acum ce curg sub ochii tăi și ne
vede și universul vesel,.
Dar..
când mă pierd
de pieptul tău, un
Dumnezeu mă
vinde,
și oricât
tu mă vrei, eu
nu îți pot
deschide!.
O vreau în palma mea și îi simt ca un viscol toată răsuflarea,
și un ecou de culoare ori-de câte ori bate tare, îmi bate un fluture în plămânii,
și o simt în ochii mei cum moare. Dar frica-mi stă în iala, în prag și-n degete,
„De ce te ferești, nu știi, cine te cere?”. Și simt ca o graniță tot tocul ușii mele,
de ce atât de rece-mi stă, lacrima pe gene și mă cere, „lasă-mă să intru, omoară-mă afară”,
plâng ca un prost pe o ușă imaginară. Iar mă agit, iar ea e nerăbdătoare, tremură și țipă
e ca nisipul ce așteaptă mare, e clepsidra-ncepătoare, nu se știe dacă va,
aștepta să cadă și ultimul fir din ea, și cad răscolit și repet la nesfârșit „pleacă, pleacă de aici nu vreau să deschid!”.
Nu vreau buzele lipite de săruturi „de ce?”, nu vreau să te am, că o să plângi și tu la fel de tare ca cele..
ce au bătut la ușa asta, la rândul lor și ele.
Îmi râd azi în față, regretele
cu buzele arse pline de semnele
ce le las de obicei cu pașii pe umerii,
ce cad în spatele meu, doare dar așa e.
Bate, nu știe, și deschid, dar închid repede,.
căci..
când mă pierd
de pieptul tău, un
Dumnezeu mă
vinde,
Și oricât
tu mă vrei, eu
nu îți pot
deschide!.
Și m-am trezit pe coridor, eram în fața ușii ei,
și tot băteam ca un neghiob, fără să știu ce trebuie să-nchei,
M-am ridicat și am văzut ușa cum pleacă
și am auzit în spatele ei, o fată ce plângea.
Am coborât, prea doborât afară,
și-am plâns și eu cu ea..
Uite-mă cu răutatea ce o plâng
Uită-mă cu tot și toate ce mai sunt.
Uite-mă cum vreau și eu să uit de tine, și am fugit, uite!
Mă voi întoarce după tine și nu voi mai greși promit, căci..
Am ziua de ieri și am ziua de azi și mâine îmi va fi prea frică să te văd
Calm, iau ziua de-mi scalzi în tine, îmi dau voie să o port..
Între somn și pastile,
Între moarte și boală,
Între creion și coală,
Între palme și sfoară,
Între deget și flamă,
Între cearcăne și spoială,
Între iarna din mine și vara de afară,
Între mine și monstrul ce am fost odinioară,
Între o minciună frumoasă și un te iubesc..
Tu iartă-mă, nu pot să mă opresc!
Nu-mi deschide, nu vreau să mă regăsesc.
Nu pot să-mi găsesc cuvintele ce
sub albastrul cerului tău stau moarte,
vezi că mă bate soarele tău în pleoape!.
Sunt numele tău stau necunoscut poate
vezi și tu cât poate să mă poarte,
parte dintr-o carte, final nefericit,.
cască-mi tu toate rănile ca să le simt!
Moarte dintr-o joacă, și-n gol stau și țip:.
stric orice ating, lasă-mă singur să strig..

Oza - Ușa Cui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ochii culoare cenușă o văd tânjind cum plânge și bate tare-n ușă de parcă ar fi a ei
Și vrea să intre și nu știe cine este cel ce are chei
Doar vrea să-i vorbească și prin vizor e atât de simplă și frumoasă și bate și cu pumnii
Parcă e un copil atât de dulce și plânge ca nebunii
Îmi tremură mâna pe clanță, iubito, tu nu știi ce demoni îmi zac adânc sub față
Și știi că par deosebit dar eu nu mă plac așa de mult, deci
Tu te-nșeli amarnic așa că pleacă de la ușa mea, ce suflet deschide și
Nu desprinde buzele lipite de săruturi, de ce?
Muzele mele te-or ucide, deci, vezi cine strigă acum „Deschide!”
Nu-mi ești tu singura și sigur că sunt clipe când ochii-mi car sticle
De lacrimi și mă prinde o palmă caldă și mi-e, din nou un dor de tine
De noi și stele din retină acum ce curg sub ochii tăi și ne vede
Și universul vesel dar..
Când mă pierd de pieptul tău în Dumnezeu mă vinde
Și oricât tu mă vrei eu nu îți pot deschide
O vreau în palma mea și simt ca un viscol toată răsuflarea
Și un ecou de culoare, ori de câte ori bate tare
Îmi bate-un fluture-n plămâni și o simt în ochii mei cum moare
Dar frica-mi stă-n yală, îmbrac și degete, de ce te ferești
Nu știi cine te cere și, simt ca o graniță
Tot tocul ușii mele, de ce, atât de rece, îmi stă lacrima pe gene
Și mă cere, lasă-mă să intru omoară-mă afară
Plâng ca un prost pe o ușă imaginară
Iar mă agit iar ea e nărăbădătoare, tremură și țipă
E ca nisipul ce așteaptă mare clepsidra-ncepătoare
Nu se știe dacă va aștepta să cadă și ultimul fir din ea
Și cad răscolit și repet la nesfârșit: „Pleacă, pleacă de aici”
Nu vreau să deschid, nu vreau buzele lipite de săruturi, de ce?
Nu vreau să te am, poți să pleci și tu la fel de tare ca cele
Ce au bătut la ușa asta la rândul lor, și ele-mi râd azi în față
Regretele, cu buzele arse pline de semnele, ce las de obicei
Cu pașii pe urmele ce cad în spatele meu doare dar așa e
Bate nu știe și deschid dar închid repede căci, când mă pierde
Pieptul tău în Dumnezeu mă vinde
Și oricât tu mă vrei eu nu-ți pot deschide
Și m-am trezit pe coridor
Eram în fața ușii ei
Și tot băteam ca un neghiob
Fără să știu ce trebuie să-nchei
M-am ridicat și am văzut ușa cum pleacă
Și-am auzit în spatele ei o fată ce plângea
Am coborât prea doborât, afară
Și-am plâns și eu, cu ea
Uite-mă cu răutatea ce o plâng
Uită-mă cu tot și toate ce mai sunt
Uite-mă cum vreau și eu să uit de tine și-am fugit
Uite, mă voi întoarce după tine
Și nu voi mai greși promit căci,
Am ziua de ieri și am ziua de azi și
Mâine-mi va fi prea frică să te văd calm
Iau ziua de-mi scazi din tine
Îmi dau voie s-o port între somn și pastile
Între moarte și boală, între creion și coală
Între palme și sfoară, între deget și flama
Între cearcăni și spoială, între iarna din mine și vara de afară,
Între mine și monstrul ce am fost odinioară,
Între o minciună frumoasă și un te iubesc, tu iartă-mă, nu pot să mă opresc
Nu-mi deschide nu vreau să mă regăsesc
Nu pot să-mi găsesc cuvintele ce..
Sub albastrul cerului tău stau moarte
Vezi că mă bate soarele tău în pleoape
Sub numele tău stau necunoscut toate
Vezi și tu cât poate să mă poarte
Parte dintr-o carte, final nefericit
Casca-mi tu toate rănile ca să le simt
Moarte dintr-o joacă și-n gol stau și țip
Stric orice ating lasă-mă singur să strig
Stric orice ating lasă-mă singur să strig
Stric orice ating lasă-mă singur să strig