urmasi – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Urmași Străbuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-e frică pentru viitorul care-a fost
Când mă afund în cunoștințele incerte,
De timpul dus ce va urma de-un permafrost,
Sau de vom arde-n vreun sor, încet, în trepte.
Sunt îngrozit de ignoranța de prin școli,
Neîmpărtășind din știința din străbuni,
Uitând de genii, pe „dive” făcând idoli
Și demiurgi veroși, „regi” noi, dintre nebuni.
Regret indiscutabil timp pierdut
Să-nvăț percepte-n loc de experiențe,
Ce-aș fi avut câștig.. Eram mai priceput,
Precum bunica, din legende, prin pasențe.
Sunt încă un tomnatic de copil
Și-am frica de pieire într-un zadar
De-a nu trăi realu-n timp util,
‘ntr-o lume fără mall.. doar c-un bazar.
Deplâng fără de lacrimi ce va fi,
Că-ncep să calculez ani de trăit,
Cu gând la buni, ce debitau „prostii”
De gânduri nesfârșite, de-un sfârșit.
Suntem o umanitate-n cercetare
De trecut, un viitor plin mistere,
Ce ne-ar fi panaceu de dezlegare,
La ce nu știm! Ne prosternăm, a cere!?.
Ne redescoperim naivi urmași
De culmi, ce-n timp demult am fost deja,
Ca-ntr-un mister, nesățios atrași
De cum era.. Și vis ne e, la fel, de-a exista!..
22. 11. 2010

Corneliu Şerban - Orgoliu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prea neasemuită minunea de a trăi
și prea călătoare fiecare clipă a vieții,
pentru a nu vrea, cu tot dinadinsul,
bobul tău de nemurire
încolțit în pământul vremelniciei,
spic în holda speranței,
pâine bună pe masa urmașilor.

Carmen Serban - Micuța Carmen Șerban

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Micuța Carmen Șerban ești urmașa ce-o am,
Ai bunici ce te iubesc și cu drag te îngrijesc,
Ai și-un frățior mai mare, Luca, raza mea de soare,
La doi anișori jumate e mai deștept decât șapte.

Refren: Mie și fină și nepoată și numele meu îl poartă,
E urmașa ce-o am, micuța Carmen Șerban.
Vreau să te respecte toți pentru numele cel porți,
Să calci pe urmele mele, să fii regina între stele.
Să te lauzi când o să crești că nepoata mea tu ești,
Să fii blândă, generoasă, iubită și norocoasă,
De când te-am văzut în față mi-am dorit să-ți fiu nașa.
După plăcerea inimii mele ți-am făcut botez de 5 stele.

Cu voia lui Dumnezeu ai și din sângele meu,
Sunt și nașa și mătușa, iar tu ești ca o păpușă.
Să știe cumnata mea că o respect toată viața,
Că mi-a dat doi nepoței, lumina ochilor mei!

Gellu Dorian - Urmașii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am venit și eu să vă văd,
tare puțini ați mai rămas,
unde s-au dus cu toții?
Urmele lor nu mai au auz, nu mai au văz,
nici dâră nu mai lasă prin curte, prin casă,
și erau atât de adânci peste tot,
ca niște cicatrici pe fața unui veteran de război.
V-am adus și urmele mele,
vi le las,
știu, sunt convins,
o să aveți la fel de mult grijă de ele.

Ienachita Vacarescu - Urmașilor Mei Văcărești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Urmașilor mei Văcărești! / Las vouă moștenire: / Creșterea limbei românești / Și-a patriei cinstire. →

Irina Loghin - Ce-A Dorit Sufletul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce-a dorit sufletul meu
S-a-mplinit cu mare greu,
După multă așteptare
Am un băiat ca o floare
Și-o fetiță bobocel
Cu numele Irinel.
Irinel, floare zglobie,
Ți-am pus numele ca mie,
Să crești mare, mândră față
Și să cânți la lumea toată,
Să cânți cu fratele tău
Așa cum am cântat eu.
Of, ce bine-i să fii mamă
S-aud pruncii cum mă cheamă,
Le simt mânuțele-ntinse
După gâtul meu cuprinse,
Gurița când au deschis
Prima dată mamă-au zis.
Și-apoi când oi fi bătrână
Voi să-mi fiți toiag în mână,
Voi creșteți, eu-mbătrânesc,
Înfloriți, eu veștejesc,
C-așa-i viața omului
Ca frunzele pomului,
Toamna-ngălbenesc și mor
Cresc altele-n locul lor.
Mi-am dorit doi copilași
Să vi-i las, lume, urmași,
Mi-i înfăș în scutece
Și mi-i culc în cântece,
În busuioc i-am scăldat
Și-n cântece i-am culcat,
Să vă cânte-n locul meu
Atunci când n-oi mai fi eu.

Aurel Rau - Fripta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Veacul, cetatea, strămoșii, urmașii
joacă cu mine fripta.
Întind palmele, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
și sunt plesnit.
Cu precizie.
Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.
Poc, poc.
Ei, dac-ai mei.. Ei, se-ntâmplă,
mai pot surveni schimbări,
ei, asta-i situația, ochii
în patru,
ei, și tu!
Și îmi întind palmele iar.
Le întind, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
le-agit, le trag,
de-acum fript.
Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.
De-o viață.