Ion Caraion – Urci Cobori
N-au mai rămas nici pereții,somnu-i venin,un dormitor, pământulmiroase-a treburi de noapte.Mă locuiesc fantomele ca pe-un castel din Anglia.Dacă măcar întunericul ar fi pur,încă marea, încă amurgultreieră voci pe care nu le-aud,nu știu de ce îmi lucrurile.Ți-aduci aminte bătrânul de pe țărm?Din când în când îi cădeau ochiiși-atunci vedea cu mâinile.