uratul – Versuri.pro

Sava Negrean Brudascu - Maică, Urâtul Mă Cere!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maică, urâtul mă cere,
Fă bine, zi-i că n-oi merge,
De mă dai cu urâtul
Mărită-te, mamă, tu.
Cu urâtu-i mult o zi,
D-ară eu cât oi trăi,
Cu urâtu-i mult o noapte,
D-ară eu până la moarte.
Ziua vine și se duce,
Noaptea vine să se culce,
Se-așează pe lepedeu,
Pune capul lângă-al meu.
Eu mă-ntorc către perete,
Ardă-l focul, tot mă vede,
Ardă-te focul, urât,
Noapte-o fost, nu te-am văzut,
D-amu-i ziuă și te văd
Mai mult cu tine nu șed.

Mihail Lermontov - Te Apasă Greu Urâtul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te apasă greu urâtul… Și n-ai cui să-ntinzi mâna
Când sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?… Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!
Să iubești?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și când te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

Benjamin Fondane - Uratul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În casa de tăcere cu iederi și urzici,
plină cu somn de bufniți cârne, cu ochi mici,
nimeni nu știe toamna când a intrat în casă,
și anii de când surpă pereții, ca să iasă.
Un clopot surd la masă și la culcat te cheamă;
avea și-atuncea spartă arama, și coclea,
și-l ascultam, cu gura pe lespede, cum geme,
să ție-n loc moluzul și curgerea de vreme.
Motani de porțelană, cu ochii verzi, au tors
plecarea-n lume-a celor ce nu s-au mai întors;
dar s-auzeau, în seară, cu geamăt de lăuze,
clapele-ntârziate pe mâini, ca niște buze.
Poate e mama care moțăie-n jilț, aici –
coase ciorapi de lână moale, pentru bunici.
Dacă-ar cădea odată ploile roșcovane,
prin mădulare-ar curge din nou, ca prin burlane,
și-ai fi în casă singur, pustiu și monoton –
ca-n insula vreunui sălbatic Robinson.

Angelica Stoican - Urâtul Din Ce-i Făcut?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Urâtul din ce-i făcut?
Din omul posomorât,
Pune-o buză peste alta
Și-uite că-i urâtul gata.
Venii seara de la sapă
Ostenit și plin de apă
Și-o găsi pe toanta-n vatră,
Și-o găsi pe toanta-n vatră,
Scoate capul după ușă
Cu trei oca de cenușă,
Când ieși pe prisp-afară
Boii-n jug se-nspăimântară.
Intră urâto-n cerdac
Că mă lași de boi sărac,
Cine-o lăsat urâtul
Nu l-ar răbda pământul,
Că-i urât și-i lenevos,
Posomorât, urâcios.
Frumosul din ce-i făcut?
Din omul bun și iubit,
Unde calcă-i numai floare,
Când zâmbește parcă-i soare.

Valeria Peter Predescu - Supărarea și Urâtul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Supărarea și urâtul
Gândești că le-adună vântul,
Urâtul și supărarea
Gândești că le-adună valea,
Supărare, du-te-n târg,
Batăr aicea-mi fă rând,
Supărare, du-te-acasă,
Batăr aicea mă lasă.
Că urâtul și necazul
Mi-or îmbătrânit obrazul,
Lucrul greu și grijile
Îmi scurtează zilele,
Supărare, supărare,
Pune-te-aș de-a moi în vale,
Și-aș pune pietre pe tine
Să nu mai superi pe nime’.
De-aș fi cât de supărată
Când mă duc le las pe vatră,
Batăr focul să le ardă,
De-aș fi cât de necăjită
Când mă duc le las pe vatră,
Batăr focul să le-aprindă.