Camelia Mititel – Universul
Așa cum păsările cântă,Așa cum stelele sclipesc,Așa și dragostea mea mareSe transformă-n univers.Așa cum soarele răsare,Cum albinele roiesc,Așa și dragostea mea mareȚie ți-o tot dăruiesc.
Versuri corectate și adnotate
Așa cum păsările cântă,Așa cum stelele sclipesc,Așa și dragostea mea mareSe transformă-n univers.Așa cum soarele răsare,Cum albinele roiesc,Așa și dragostea mea mareȚie ți-o tot dăruiesc.
Negru-n vârful degetelor, admir cenușa ceruluiTomnatic ce-mi bate la ușă, scriu cu esența fieruluiCăzut sub pleoape reci, aproape de MarteParte-n parte cu Universul, margini de azbestCad pe clape, draci furioși ies sorbind din craniiDe sub crater, îmi trec anii la stadiul de luminălipsit de oxigen, îmi injectez în vene aer salinsari în gol cu mine, … Citește mai mult
Cum universul în stele iubește noaptea clară,Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povarăPe sânu-ți să se-nchidă de lume ostenit.Simții atunci puternic cum lumea toată-n mineSe mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregiȘi-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,Aveam gândiri de preot și-aveam puteri de regi.Dar ca pe-un măr … Citește mai mult
Din pustiul cer albastru, din înghesuitul universAș vrea să fiu un astru să colind și să treierLa un strop de fericire să am putere măcar să sperDacă lumea de departe mă găsește, o să fiu picat din CerȘi cum ei așa m-admiră și se întreabă: ‘mai respiră?’În minte mi se îmbină prima rază de luminăCu … Citește mai mult
Eu jumătate, tu cealaltă jumătate, noiCând universul ne desparte rămânem de fapt pe jumătate goi.Ești oxigen când inima se-neacă,Trec ani lumină, încă aștept să-mi treacă.Oboseala mă încearcăȘi resimt luna după lună când soarele pleacă.Stelele să se aprindă când secunda lor s-a opritȘi chiar dacă totul se schimbă, tu și eu ne-am iubit.Și ne întrebăm care … Citește mai mult
Viața noastră e viața spumeiȘi totuși, de-ar seca din fundu-i mare,O altă mare-ar face lacrimi lumei.Precum uitarea-i a durerii moarteAstfel și moartea e uitarea viețiiSpre-a răsări din nou la altă soarte.Da, e-o dorință mare, fără nume,Pe care-n tot adâncul o cuprindeBătrânul haos născător de lume.Atâtea lumi care rotesc în haosCu zborul lor măsurător de vreme,În … Citește mai mult
Eu adio-am spus copilăriei,Și-n pod, păpușile le-am pus..Primaveri, las în urma meaUniversul de ieri… Refren: Micul meu univers, ai plecat!Și-ntr-o lume de nori am intratViclene priviri, dureri și iluzii în vântAm adunat.. Micul meu univers de copilRisipit ca un abur fragil,Dar oaza de vis, ramai în al timpului mers!!Micul meu univers.. Mă întreb, ce ne-ar … Citește mai mult
Lumina…Nu are umbră!Numai corpurile au umbră,dacă există ceva să le lumineze.Soarele…ar putea să aibă și el umbră,dacă am vedea umbra universului.Ce n-am face să vedemși umbra infinitului!Și totuși…sunt oameni care n-au „umbră”!El,„Omul”, nu are „umbră”.Vai, vai!„Umbra” luia întunecat Soarele!
1. Vrei doar cântecSă-ți fie tot ce-i bunȘi în suflet speranța o aduniȘtiind că omul e timp și adevărÎn gând, pământ. Refren: Doar iubirea te va ocrotiCu seninul verbului a fi în UniversDoar iubirea te va luminaCu puterea celor ce-au crezut mereu în ea. 2. Vrei o clipă în veacul tău căruntSă fii tu tot … Citește mai mult
Nici beznă și nici haos. Bezna catăOchi văzător, iar melodia areNevoie de auz; de reflectareDe lucruri mii oglinda-i însetată.Nici spațiu și nici timp. Nici bănuităMăcar divinitate care simteTăcerea negrăită dinainteDe noaptea timpului, ce-i infinită.Bogatul râu Obscurul HeraclitNu și-a pornit în curs fără-ncetare.Spre viitor trecutu-și cată cale.Uitarea spre uitare s-a urnit.Începe cazna. Al ispășirii drum.Istoria universală. … Citește mai mult