univers bacovian

Spațiul e pustiu,Timpul e târziu,Ploile sunt putrezi…Ochii mei sunt umeziDe-atâtea tristeți provinciale;Cerul plânge cu lacrimi de jale,Când negre, când albe,Plutind prin timp ca niște salbe.Amestec de melancolii,Ninsorile cad rar și gri –Iar pe durerea de poetSe lasă-amurgul violet,Ca niște-odăjdii de profet.Oameni-s bolnavi și galbeni și triști,Din plumb fac de toate – ciudați alchimiști –Și cântă … Citește mai mult