Rumi – Râvnind Unicitatea
O, Doamne, -ndrumă-mi duhul, ca s-afle locu-n careși fără nicio slovă vorbirea poate-apare,ca duhul să se-ndrepte la-ndemnul năzuințeiînspre nemărginitul tărâm al neființei,meleag întins în care își află a lor hranăa noastră-nchipuire, cât și ființa vană.Tărâmu-nchipuirii-i mai strâmt c-al neființei,de-aceea-nchipuirea-i izvor al suferinței.Mai strâmtă e ființa decât închipuirea,și lunii îi rămâne atunci doar arcuirea.Astfel, ființa lumii, … Citește mai mult