Jorge Luis Borges – Unei Pisici
Pășești tiptil, că nici nu te simțim,Învăluită-n taină și tăcere.Sub clar de lună, ești ca o panterăPe care-n depărtare o zărim.Parcă-mplinind porunci dumnezeiești,Necontenit, zadarnic încercămSecretul nepătruns să ți-l aflăm.Decât apusul mai bătrână ești.Primești a mâinii mele mângâiere,Spinarea-ncovoiată s-o-nfioare.Din depărtări de veac vii și uitare,Viețuitoare-a unei alte ere.Nu ești de-aici, ci dintr-un loc închis.Stăpână peste-un vast … Citește mai mult